La femeile însărcinate există un risc mare de a dezvolta anumite complicații dacă se contactează virusul varicelo-zosterian. Virusul traversează placenta și poate produce anomalii ale dezvoltării fetale în prima jumătate a sarcinii. De asemenea, varicela congenitală la nou-născuți este foarte gravă, este o infecție care apare înainte de naștere.
Femeile trebuie să se imunizeze împotriva virusului varicelo-zosterian înainte de a rămâne însărcinate, mai ales dacă în copilărie nu au făcut această boală infecțioasă și nu au dobândit imunitate naturală prin anticorpi protectori care persistă toată viața. Prin vaccin nu se dobândește imunitate completă și care să dureze întreaga viață, eficiența vaccinului este de 85%. Dacă ajung în contact cu virusul varicelo-zosterian, femeile însărcinate pot să fie protejate sau să facă forme ușoare de boală.
Femeile care doresc să facă un copil, pot face teste de sânge spre a verifica prezența anticorpilor împotriva virusului varicelo-zosterian în organism. Sunt două categorii de anticorpi: IgM și IgG. Pentru prevenirea bolii în astfel de cazuri speciale se pot administra imunoglobuline umane care se obțin din serul convalescenților sau se poate face un vaccin viu atenuat. Anticorpii IgG nu apar imediat (se recoltează din ser la 2-4 săptămâni) și arată că organismul are o imunitate de lungă durată împotriva virusului varicelo-zosterian. Anticorpii IgM apar la scurt timp după ce s-a contactat boala infecțioasă, ei se pierd la câteva săptămâni după vindecarea infecției acute.
Virusul varicelo-zosterian se poate lua de la o persoană infectată, boala fiind eruptivă și contagioasă, epidemiile apar în sezonul rece. Virusul se transmite pe cale aerogenă, prin tuse, strănut, contact direct. După vindecarea bolii infecțioase, persoana va avea o imunitate durabilă dobândită, însă virusul poate să persiste mulți ani sub forma unor infecții latente în ganglionii rădăcinilor rahidiene posterioare.
Datorită unor factori externi (ce țin de vârstă, anumite tratamente medicale sau iradieri) se poate produce reactivarea virusului aflat în stare latentă. Astfel, virusul se multiplică, infecția se transmite de-a lungul fibrelor nervoase senzitive spre piele, apare o reacție inflamatorie a rădăcinilor rahidiene și numeroase vezicule cu un conținut de particule virale. Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va trebui să depisteze virusul varicelo-zosterian sau antigenele virale. Acest lucru se face prin microscopie electronică sau imunofluorescență asupra celulelor de la baza veziculelor sau din lichidul acestora.
Femeile însărcinate care nu au avut varicelă în copilărie și nici nu au făcut vaccinul împotriva virusului varicelo-zosterian, au dezavantajul de a nu fi protejate împotriva virusului și în cazul în care contactează boala, există un risc mare să poată apărea efecte nedorite în dezvoltarea fătului. Riscul de a contacta boala este de aproximativ 30-40%. Cel mai periculos este să ia virusul în primul semestru al sarcinii deoarece, atunci pot să apară efecte periculoase asupra embrionului.
Dacă se ajunge la așa numita varicelă congenitală, se pot produce malformații la nivelul unor organe ale fătului, leziuni cicatriciale cutanate, dezvoltarea anormală sau insuficientă a membrelor acestuia, deformația lor, dezvoltarea anormală a cutiei craniene și a creierului, tulburări de auz, de vedere, deficit de statură și în greutate, retard mental și tulburări de comportament.
