Onicomicoza este o infecție fungică a unghiilor de la mâini sau de la picioare. Leziunile unghiale care sunt produse de această ciupercă a unghiei se pot agrava dacă nu sunt tratate la timp și pot duce chiar la pierderea unghiilor.
Prin această boală se înțelege infecția unghiei cu un grup de fungi care sunt numiți dermatofiți și care se adaptează destul de bine la condiții variate de mediu, pot afecta omul dar și animalele și pot folosi keratina ca sursă de hrană. Astfel de infecții cu dermatofiți se numesc tinea de aceea și ciuperca unghiilor este numită și tinea unguium.
În general grupul de dermatofiți cuprinde genul Trichophyton, Microsporum și Epidermophyton. În cazul infecțiilor cu Trichophyton și Epidermophyton apar și leziuni cu caracter inflamatoriu și aici se încadrează și onicomicoza. Cei mai vinovați agenți patogeni de această infecție a unghiei sunt: Trichophyton rubrum, Trichophyton violaceum, Trichophyton interdigitale, Epidermophyton floccosum.
Contaminarea cu fungi la degetele de la picioare sau agravarea leziunilor micotice ale pielii degetelor de la mâini sunt cauze ale apariției onicomicozei. Lama unghială poate fi infectată în zonele laterale sau în partea extremă, distală. Circulația periferică deficitară poate fi un factor de risc al infecției. De asemenea, anumite traumatisme ale unghiilor pot fi cauze ale acestei infecții. La persoanele în vârstă unghiile cresc mai lent și riscul de infecție cu fungi este mai mare.
Onicomicoza lasată netratată se poate agrava, devine cronică, poate afecta tot mai tare unghia, leziunea se extinde în continuu și poate duce la pierderea lamei unghiei. La primele simptome de pete albe sau gălbui pe unghie, pe părțile laterale ale acesteia, trebuie să se recurgă la un tratament cu medicamente antimicotice pentru combaterea infecției.
Invazia unghiei cu fungi dermatofiți duce la îngroșarea acesteia, la uscarea, ruperea și fărămițarea ei, la formarea unor depozite hiperkeratozice sub unghie care treptat separă lama unghială de patul unghial. Aspectul unghiei afectată de infecția cu dermatofiți nu mai este normal. Unghia își pierde luciul, este îngroșată și deteriorată.
Onicomicoza apare la o unghie dar se poate transmite și la unghiile din jur și în cazuri grave poate să doară. Datorită simptomelor pe care le prezintă poate fi confundată cu psoriazisul, eczemele, candidoza unghiei. De asemenea, o astfel de infecție a unghiei este asociată cu infecția dermatofitică a palmei, numită tinea manuum.
Aceasta este produsă tot de agentul patogen de tip fungic Trichophyton rubrum care este vinovat și de onicomicoză în 75% din cazuri. Ciuperca unghiei poate fi asociată și cu infecția dermatofitică a piciorului, numită tinea pedis, care este cauzată de Trichophyton rubrum, Trichophyton interdigitale, Epidermophyton floccosum, la fel ca la infecția fungică a unghiei.
În cazuri ușoare este posibil ca maladia să treacă fără tratament, mai ales dacă se poate elimina partea de unghie contaminată, dar de obicei infecția de acest gen necesită tratament pentru a se ajunge la vindecare completă. Boala nu este periculoasă, dar se poate transmite de la o unghie la alta, de la o persoană infectată la una sănătoasă, prin contact direct.
Indicat este să se meargă la un medic dermatolog care va examina unghiile și va face teste de laborator pe fragmente mici de unghie pentru depistarea agentului patogen care a cauzat infecția. Astfel va pune un diagnostic, va stabili tipul infecției și un tratament corespunzător pentru combaterea dermatofitului. Se pot folosi pastile antimicotice, lacuri speciale de unghii și medicamente orale. Cele mai folosite sunt lacurile speciale cu substanțe antimicotice care se aplică pe unghii.
Astfel de lacuri pentru unghii se găsesc în farmacii și sunt numite canesten, loceryl, batrafen. Pe unghiile de la picioare afectate de onicomicoză se pot aplica unguente antimicotice care ajută de asemenea în tratamentul infecției. Medicamentele folosite în cazuri de onicomicoză sunt: fluconazol, terbinafină, grizeofulvină, itraconazol. Acestea se iau la recomandarea medicului dermatolog.
