Anumite modificări ale pancreasului pot declanşa simptome neplăcute, durere locală la acest organ care se poate simţi şi în zonele din jur. Pancreasul este un organ important al organismului, produce sucul pancreatic şi are rol în digestie. Pancreasul este strâns legat de ficat dar şi de sistemul biliar, de aceea tulburările pancreatice afectează şi ficatul şi bila, dar şi viceversa.
Ce facem în cazul în care avem dureri de pancreas şi de ficat? Mergem la spital pentru un consult medical şi pentru a face o serie de analize necesare evaluării stării de sănătate. Bolile pancreasului sunt principalele cauze ale durerii acestui organ. Având în vedere gradul mare de variabilitate a durerii se înţelege că şi diagnosticul se pune doar pe baza unor investigaţii medicale amănunţite.
Potrivit specialiştilor în domeniul sănătăţii, analiza materiilor fecale, a sucului duodenal, a dozării fermenţilor pancreatici în fecale, testele de sânge, analizele sumarului de urină sunt investigaţii medicale clinice care ajută la explorarea funcţională a acestui organ. De asemenea, se poate face şi analiza funcţiei aparatului insular deoarece datorită unor afecţiuni pancreatice pot fi afectate insulele Langerhans.
După cum spun medicii analiza miroscopică a materiilor fecale poate fi utilă pentru depistarea creatoreei şi steatoreei. Prima reprezintă prezenţa fibrelor musculare nedigerate în scaun şi poate indica o afecţiune pancreatică. Cea de-a doua – steatoreea – se referă la prezenţa grăsimilor în scaun, aspectul materiilor fecale fiind voluminos.
Steatoreea este cauzată de bolile pancreasului, ale intestinelor şi ale sistemului biliar. O altă analiză este azotoreea, care reprezintă cantitatea de azot fecal şi care poate semnala o pancreatită cronică sau o enteropatie. Aceasta se poate vindeca prin tratament cu enzime pancreatice.
De asemenea, pe baza probelor fecale se fac şi analizele biologice şi examinările chimice. Toate se efectuează în laboratoarele medicale clinice, din spitale. Cantitatea de grăsime din materiile fecale poate indica o pancreatită cronică.
Dacă cantitatea de azot din fecale creşte semnificativ, de la 1 g la cca. 30 g într-o perioadă scurtă de timp, de numai 24 de ore, este posibil ca aceasta să se datoreze insuficienţei pancreatice. Cantitatea de tripsină şi amilaze din fecale se stabileşte prin examinare biologică de laborator. Testul se face după ce are loc un proces de purgaţie deoarece în cazul în care are loc o digestie îndelungată în intestinul gros, astfel de fermenţi se degradează.
O altă analiză care se face pentru stabilirea diagnosticului este analiza sucului pancreatic. Se recoltează o probă de suc pancreatic şi suc duodenal prin tubaj duodenal. Acest amestec va conţine şi secreţie duodenală, suc gastric şi bilă.
De cele mai multe ori sucul pancreatic este în cantitate redusă şi aproape se pierde în amestecul de lichid extras, fapt pentru care se va recurge la o stimulare a secreţiei pancreatice, prin folosirea unor substanţe excitante, în timpul tubajului duodenal. După recoltare, proba se trimite la laboratorul de analize, unde se realizează dozarea fermenţilor din sucul pancreatic, respectiv se află conţinutul de tripsină şi amilază.
Medicul recomandă şi recoltarea a 5 ml de sânge pentru analiza sangvină. Întotdeauna recoltarea sângelui se face pe nemâncate. Tehnica de recoltare este simplă, efectuată de către o asistentă medicală şi trebuie făcută fără substanţă anticoagulantă. Desigur este nevoie şi de analiza urinei deoarece dozarea amilazei se face şi din sânge şi din sumarul de urină, este vorba despre dozarea fermenţilor pancreatici din aceste lichide.
În cazul în care apare o secreţie a valorilor amilazei în sânge, în urină, în suc pancreatic şi în fecale, este vorba despre o suprimare a secreţiei pancreatice. În cazuri grave de necroză a pancreasului se constată şi valori crescute ale amilazuriei şi amilazemiei. Astfel de analize indică şi obstrucţia canalului Wirshung.
