Medicii pun diagnosticul de moarte cerebrală pe baza unor criterii clinice caracteristice acestui fenomen. În general în spitale există secții de reanimare și de terapie intensivă în care un astfel de diagnostic este stabilit nu doar de un medic, ci de mai mulți specialiști în acest domeniu medical, din care face parte și un anestezist cu experință de câțiva ani. Moartea creierului înseamnă moartea persoanei respective. Moartea cerebrală reprezintă încetarea completă a tuturor funcțiilor creierului, iar aceasta este ireversibilă.
Moartea cerebrală poate să apară din cauza unor daune ale creierului: traumatisme craniene severe închise, tumori ale creierului, hidrocefalie acută, infarct cerebral extins însoțit de edem, traumatism cranian deschis, dislocarea creierului și alte leziuni ale creierului, deteriorarea puternică a sistemului circulator și chiar încetarea acestuia, stopul cardiac. Leziunile cerebrale sunt foarte periculoase deoarece pot duce la creșterea bruscă a presiunii intracraniene și încetarea circulației cerebrale.
Există și anumite condiții reversibile care pot da simptome ce sunt asemănătoare cu moartea clinică a creierului și dintre acestea fac parte: hipotensiunea arterială, infecțiile creierului, administarea de medicamente analgezice, de stupefiante, coma endocrină, hipotermia primară, intoxicațiile cu droguri și de altă natură, coma metabolică, expunerea la substanțe toxice, leziuni endocrine, tulburări severe ale echilibrului acido-bazic.
Pentru confirmarea diagnosticului de moarte cerebrală există anumite criterii clinice ca: starea de comă sau pierderea completă a conștienței, lipsa de răspuns la stimuli, atonia musculară, pierderea reflexelor corneene, lipsa de reacție a globilor oculari, absența respirației spontane, a reflexelor traheale și faringiene (respectiv a tusei și vomei).
