Oreionul este o boală infecțioasă și contagioasă specifică omului, este produsă de virusul Myxovirus parotidis. Boala se caracterizează prin inflamația nesupurativă a unor țesuturi epiteliale, a glandelor salivare, tumefiate, inflamate.
Boala se instalează cu febră crescândă și vindecarea ei se face spontan. Infecția cu acest virus Myxovirus parotidis se face prin aer, prin strănut, tuse și se înmulțește în epiteliul căilor respiratorii superioare (gură, nas, faringe) de unde apoi se răspândește și afectează alte țesuturi și organe, producând inflamația lor și tumefiere.
Semnele instalării bolii sunt infamația glandei parotide, uni sau bilatarală, submaxilară uni sau bilaterală, cu o evoluție variabilă în funcție de creșterea hipertermică. Parotidita este forma clinică a acestei boli cea mai des întâlnită, este unilatarală, rapid progresivă și bilatarală, după 1-3 zile. După 7-10 zile boala abia involuează.
Glandele parotide, unul din cele trei seturi de glande salivare, care sunt localizate sub urechi, de-a lungul mandibulei, sunt mai afectate de virusul Myxovirus parotidis. Glandele parotide secretă în mod continuu saliva în gură, prin ductele parotidiene, pe partea interioară a obrajilor. În momentul în care ele sunt infectate cu oreion, glandele parotide se inflamează, devin foarte sensibile la atingere, orificiile ductelor parotidiene se contractă și astfel impiedică curgerea în mod normal a salivei.
Oreionul poate da complicații în organism: submaxilită, afectarea glandei sublinguale, pancreatită, orhită (sau inflamarea testiculului), meningită. Submaxilita urmează de obicei parotiditei și se manifestă prin tumefacția zonei submandibulare, paramediane. La palpare glanda are mărimea unei prune ușor sensibile. Edemul poate cuprinde cavitatea bucală.
Glanda sublinguală este mai rar afectată și inflamația apare ca două boabe de fasole, pe părțile laterale ale limbii. Pancreatita apare sub forma unui sindrom caracteristic, durere în partea superioară a abdomenului, cu iradiere spre hipocondrul stâng sau lombar. Durerile pot fi însoțite de greață, vărsături, hipertermie, intoleranță digestivă. Cu o dietă și rehidratare corectă se restabilește starea de sănătate.
Orhita poate să apară la băieți după pubertate. Simptomele ei sunt febră, mialgii, iar în 12-24 ore apare tumefacția în mod progresiv și dureros a unui testicul și creșterea în volum a scrotului. Tegumentele scrotului sunt roșii, calde, infiltrate, dar fără supurație. Fără tratament se poate ajunge la necroza epiteliului seminifer și în cazuri extreme la sterilitate.
Meningita este o formă mai rară, cazurile sunt puține cu această complicație după oreion. Suferința bolnavului poate fi severă mai ales prin producerea encefalitei (care până la vindecare poate lăsa sechele). În forme comune de boală, tratamentul se face la domiciliu, în cazuri grave este necesară spitalizarea.
Tratamentul oreionului: medicul specialist prescrie dietă cu alimnete moi, fructe, legume, mai multe lichide, căldură sau gheață pe glande pentru a diminua durerea și medicament analgezic (cum este de exemplu paracetamolul). În cazuri simple, sistemul imunitar se poate consolida prin administrarea de echinacea. Boala se tratează și homeopatic cu Belladona și Brionya. Pentru a preveni boala este important să se facă la 12-15 luni copilului vaccinul ROR rujeolă-oreion-rubeolă și care se repetă la 4-6 ani și la 10-12 ani (vârsta copilului).
