Glucidele au rol energetic și apar în toate organismele vii, inclusiv organismul uman. Glucidele sunt compuși alcătuiți din carbon, hidrogen, oxigen, la care se adaugă în anumite cazuri și fosfor, azot și sulf. Exemple de glucide sunt: zaharoza, lactoza, maltoza, stahioza, rafinoza și altele.
Categorii de glucide și forma sub care se găsesc în natură
Glucidele sunt de două tipuri și anume: monozaharide și zaharuri complexe. Din categoria acestora fac parte mai mulți reprezentanți din care prezentam pe cei mai importanți. De exemplu arabinoza se află în sfecla de zahăr. Xiloza este în semințele de floarea-soarelui. Glucoza este în mierea de albine, fructele dulci, sânge. Fructoza este specifică regnului vegetal și apare în natură mai ales în fructele dulci. Galactoza este în algele marine sub formă de fosfatide și galactozide. Glicozidele derivă din monozaharide și se găsesc în plante de vanilie, sâmburi de prune, piersici, cireșe și migdale.
Glucidele pot fi folosite de organismul nostru dacă ajung să fie hidrolizate în galactoză, fructoză, glucoză, prin intermediul enzimelor sucurilor digestive. Acest proces începe încă din cavitatea bucală. Bolul alimentar ajunge apoi în stomac unde procesul de digestie este continuat cu ajutorul sucului gastric și apoi trece în intestinul subțire. Aici se continuă digestia, dizaharidele sunt hidrolizate la nivelul mucoasei intestinale prin acțiunea unor enzime specifice. Prin acest proces toate glucidele sunt hidrolizate, doar celuloza face excepție, însă rolul ei este de a favoriza peristaltismul intestinal.
Celuloza va fi degradată în intestin de flora saprofită care acționează asupra ei, astfel se formează acizi organici, oxigen și dioxid de carbon. Prin procesul de digestie, glucidele sunt transformate în produși ce apoi sunt absorbiți în sânge prin intermediul vilozităților intestinale.
Importanța glucidelor în organism
Glucidele sunt o sursă de energie în organismul uman. Sunt componente ale acizilor nucleici, apar în enzime, glicolipide, glicoproteine ce sunt necesare membranei celulare, sunt necesare pentru sânge, previn coagularea sângelui, iau parte la reacții de apărare a organismului. Glicogenul care se depozitează în ficat reprezintă o rezervă de energie. Procesul de degradare al glucidelor și transformarea lor în produși finali este foarte rapid. Glucidele sunt parte a țesuturilor și membranelor celulare deci trebuie administrate organismului pentru a intra în alcătuirea acestor structuri.
Cele mai bune surse de glucide digerabile sunt: leguminoasele uscate, derivatele din cereale, produsele zaharoase, cartofii, usturoiul, mazărea, prunele, strugurii, fructele uscate, bananele.
Unele glucide au indice glicemic scăzut, se digeră mai lent, sunt absorbite mai greu în sânge, produc o creștere treptată a nivelului de zahăr din sânge și sunt numite glucide ,,bune˝. Altele au indice glicemic ridicat, sunt ușor de digerat, ușor de absorbit în sânge, cresc rapid nivelul de zahăr din sânge și sunt numite glucide ,,rele˝. Indicele glicemic (notat IG) poate arăta efectul alimentului ingerat asupra nivelului de zahăr din sânge. Este un sistem de măsurare a carbohidraților care folosește scara de la 0 la 100. Din categoria glucidelor ,,bune˝ fac parte: cerealele, legumele, fructele care au carbohidrați complecși.
Din grupul glucidelor ,,rele˝ amintim: mierea, zahărul, orezul alb, porumbul, cartofii, făina albă, pâinea. Indicele glicemic scăzut ajută la îmbunătățirea nivelului de glucoză din sânge, creează rapid o senzație de sațietate, astfel se mănâncă mai puțin și se constribuie la menținerea greutății corporale în limite normale. În plus alimentele cu indice glicemic scăzut ajută la scăderea riscului de boli cardiovasculare și obezitate. Indicele glicemic este ridicat dacă este peste 70, este mediu dacă are valoarea de 56-69 și este scăzut când valoarea sa este mai mică de 55.
Exemple de produse și indicele lor glicemic: pâinea neagră (IG 51), mazărea (IG 50), pâinea integrală (IG 50), pâinea de secară (IG 48), strugurii (IG 45), fasolea verde (IG 40), piersicile (IG 42), sucul de portocale (IG 46), nectarul de mere (IG 40), fulgii de porumb (IG 51), orezul (IG 35), mămăliga (IG 65), stafidele (IG 65), bananele (IG 65), ananasul (IG 65), cartofii (IG 62), marmelada (IG 65), mierea (IG 59), orezul cu bob lung (IG 60), merele (IG 38), ciocolata amară cu 70% cacao (IG 22), pâinea din făină normală (IG 69), etc.
Glucoza este cea mai importantă zaharidă ce apare în organele și sângele omului. Ajută la obținerea energiei necesare organismului omului. Organismul obține 4,5 Kcal prin arderea unui gram de glucoză. Glucoza este folosită de ficat în procesul de menținere constantă a glicemiei, în refacerea rezervelor de glicogen și în lipogeneză sau transformarea excesului de glucoză în lipide. Surse de glucoză sunt: zahărul, mierea, produsele zaharoase, produsele cerealifere, cartofii, făina de cereale, alte dulciuri și produse ce au amidon.
Prin înaintarea în vârstă organismul consumă mai puțină glucoză și astfel la persoanele cu vârsta de peste 40-50 de ani pot să apară valori crescute ale glicemiei. Datorită scăderii sau creșterii glicemiei se produc perturbări grave în organism. De aceea, de la vârsta de 40 de ani, indicat ar fi să se facă analiza zahărului din sânge și anume glicemia, măcar o dată pe an. Cele mai atente trebuie să fie persoanele care au rude ce au suferit de diabet, care sunt predispuse la obezitate, care sunt gurmande, care au mereu senzația de sete, sau care urinează cantități prea mari de urină (de până la 3 litri în 24 ore).
