Majoritatea oamenilor cred că schimbarea condițiilor din exterior ale vieții pot fi soluția pentru a fi fericiți. În realitate, astfel ne împlinim doar niște scopuri, avem mai mulți bani, devenim faimoși, suntem mai împliniți și ne îmbunătățim viața, dar asta nu înseamnă că suntem și fericiți neapărat.
Calitatea vieții nu depinde de condiția fizică excelentă, de succesul pe care îl avem, de bunurile noastre materiale sau de părerile bune ale oamenilor din jur, despre noi. Acestea toate doar ne ajută să ne simțim mai bine. Pentru a fi fericiți este necesar să avem sentimentul de siguranță.
Prin aceasta înțelegem multe aspecte, să ne bucurăm de ceea ce avem, de un mediu mai puțin previzibil, pentru că adevărul este că o siguranță perfectă nici nu există. Pentru a nu suferi de vechile stări de anxietate am putea să ne controlăm gândurile, să fim pozitivi, să încercăm să înlăturăm fricile și angoasele și astfel să aveam un sentiment de siguranță.
Banii nu garantează fericirea, ei doar pot amplifica acest sentiment de fericire (dacă există) prin modul cum sunt folosiți. Oamenii nu trebuie să trăiască doar ca să facă bani, nu trebuie să se gândească doar la cum să se îmbogățească sau la cum să aibă mai mult succes și mai mulți prieteni, ei trebuie să vadă cum să ducă o viață mai armonioasă. Plăcerile țin de calitatea vieții dar nu ne aduc fericirea. Trăirea plăcerilor ne ajută să ne simțim bine, iar noi credem că acestea ne fac viața mai frumoasă.
- O plăcere poate fi o mâncare bună, gustul ei este foarte bun când ne este foame. Un gurmand se va bucura întotdeauna de o mâncare gustoasă.
- O viață sexuală satisfăcătoare este și ea o plăcere.
- Odihna este plăcută și relaxantă.
- O călătorie într-un loc deosebit ne face să ne simțim bine.
- Un sport ne solicită aptitudinile.
- O carte bună ne învață lucruri noi, ne ajută să ne exprimăm mai bine ideile și să privim viața dintr-o altă perspectivă.
- O realizare în muncă ne creează bucurie.
Toate acestea sunt plăceri care ne readuc ordine în conștiință, dar nu contribuie la dezvoltarea psihologică, nu ne fac să aveam sentimentul de fericire, ci doar să fim mulțumiți de realizările din viața noastră sau de noutate.
Trebuie să ne educăm, să învățăm să facem în așa fel încât să aveam bucurie din orice experiență, trebuie să existe posibilitatea să transformăm chiar și cele mai nesemnificative evenimente din viața noastră în experiențe care aduc împlinire și ne ajută evoluția eului. Oamenii trebuie să simtă bucuria de a face un lucru așa cum fac de exemplu: coreenii care meditează, șahiștii care participă la competiții, adolescenții care iau parte la campionate sportive și așa mai departe.
Putem trăi un sentiment de mare bucurie atunci când admirăm un peisaj minunat, sau când ascultăm o muzică deosebită, etc. Ceea ce facem ne poate aduce bucurie doar dacă este un mijloc care ne dezvoltă capacitățile (ex. mentale, intelectuale) și nu devine doar un scop. Trebuie să desfășurăm activitățile cu bucurie deoarece, astfel ne îmbogățim viața cu trăiri plăcute.
Chiar și deprinderile zilnice ne pot intensifica sentimentul de bucurie dacă știm să inventăm diversiuni de tansformare a unei situații plictisitoare în una agreabilă, care să ne îmbunătățească calitatea unor astfel de experiențe. Bucuria de a face un lucru apare la limita dintre plictiseală și anxietate.
Atunci când concentrarea este completă, când suntem atât de mult implicați și absorbiți în ceea ce facem încât acțiunile noastre devin spontane ajungem să uităm de noi, să nu ne mai gândim la nimic altceva, să ne simțim însuflețiți, calmi și mulțumiți.
O astfel de acțiune nu presupune să reflectăm asupra ei (sau să ne punem întrebări despre necesitatea muncii respective sau despre schimbarea ei), ci să avansăm și să evoluăm ca prin minune. Când ne propunem un scop clar și ne implicăm total trebuie să primim și un feedback imediat și astfel ne vom putea simți fericiți sau chiar exaltați.
Zilnic cădem pradă gândurilor negative și grijilor care ne bulversează și ne împiedică să ne concentrăm într-o anumită activitate. Cu cât ne concentrăm mai intens, aceste gânduri sunt eliminate și calitatea experienței va crește cu siguranță. Gândurile care deranjează sunt ținute temporar în așteptare și revin după o perioadă de timp când concentrarea scade.
Creșterea eului are loc dacă interacțiunea aduce bucurie și solicită perfecționarea aptitudinilor. Când suntem împlicați foarte mult într-o activitate aveam senzația că timpul trece mult mai repede, că orele par minute, percepem timpul altfel, euforia pe care o simțim datorită implicării complete ne face să nu ne mai gândim la timpul care se scurge cu rapiditate.
Mulți oameni trăiesc chinul singurătății, când au o senzație de vid ce se intensifică când nu mai au nimic de făcut. Suișurile și coborâșurile sorții, problemele de sănătate, deziluziile sunt informații negative care ne strică pacea interioară.
Pentru a face față situațiilor și a ne dezvolta nu trebuie să găsim soluții în vicii – alcool, excese, droguri – ci trebuie să ne controlăm atenția, să ne ordonăm această dezordine creată de condițiile de trai, să vedeam în dificultăți o posibilitate de învățare dar și o problemă ce trebuie evitată.
Trebuie să ne orientăm energia spre explorarea profundă a realității interioare, să facem activități care ne atrag și să învățam din tinerețe chiar să ne întocmim calitatea vieții. Sunt persoane care trăiesc singure pentru că așa au ales, ele își canalizează atenția spre ceea ce le aduce împlinire și mulțumire, spre scopurile pe care și le propun (și care nu pot fi atinse dacă ar fi în compania altora), spre preferințele lor care le ajută să trăiască în armonie și liniște, care le ajută să dobândească noi abilități, având controlul asupra propriei lor lumi.
Familia este și ea un factor care îi face pe oameni fericiți dar trebuie să fie o familie împlinită care să ajute în dezvoltarea eului și nu o familie în care cei care o alcătuiesc stau împreună doar că așa trebuie, din inerția unor convenții sociale.
Căsătoria nu trebuie privită ca sfârșitul libertății, iar viața de familie nu trebuie să fie înțeleasă ca un amalgam de responsabilități care pot constrânge libertatea și scopul unui om în viață, deoarece astfel, se poate ajunge rapid la frustrări, plictiseală și relația se destramă.
Fiecare familie trebuie să aibă un scop, niște obiective clare și acestea pot fi: creșterea și educarea copiilor, construirea unei case, etc. De asemenea, fiecare membru al unei familii trebuie să aibă sentimente și legături cu cei din casă, să se implice în activități plăcute comune, dar și să-și dezvolte propriile talente personale și desigur să aibă anumite scopuri individuale.