Lobelia este o planta nativa din America de Nord cultivata astazi si in alte regiuni ale globului, in Asia si Europa. Face parte din familia Campanulaceae, este cunoscuta cu numele popular de lobelii si denumirea stiintifica de Lobelia inflata.
Aceasta planta anuala creste salbatic in regiunile americane si era considerata inca din vremuri de demult o planta cu puteri magice pe acele meleaguri de catre vechii amerindieni. De asemenea ei dadeau foc acestei plante ierboase si considerau ca fumul ei ajuta la alungarea spiritelor. Indienii nord-americani foloseau frunzele plantei drept tutun. Si astazi lobelia este utilizata in amestecuri cu anumite tipuri de tutun, ea creeaza usoare senzatii de euforie asemanatoare cu cele care apar atunci cand fumezi marijuana.
Lobelia este o planta perena care are radacina groasa, alba si fibroasa, tulpina lemnoasa la baza si ramificata, de culoare rosiatica, este subtire si flexibila, inalta de 40-70 cm, acoperita cu mici perisori fini. Frunzele sunt petiolate, alternative, de culoare verde-inchis, iar florile mici, numeroase si tubulare, in nuante de culori deschise albastre sau violet-rozii. Fructele contin numeroase mici seminte maronii. Perioada de inflorire este in lunile iunie si iulie, iar de coacere a frutelor la sfarsitul lunii august.
Planta este bogata in alcaloizi, de aceea in scop terapeutic traditional se folosesc frunzele, mugurii, tulpina, florile si semintele. Toate partile plantei se pun la uscat in locuri uscate si bine aerisite, la umbra, apoi produsul uscat se depoziteaza in saculeti de hartie astfel rezistand timp de 2 ani. Mugurii uscati de la lobelia sunt un bun remediu in tratamentul unor afectiuni respiratorii, astmului, bronsitei, tusei convulsive, in stimularea functiei glandelor suprarenale a unor boli de natura infectioasa. Planta este utilizata pentru uz intern dar si extern.
Datorita unor substante din compozitia ei lobelia este considerata de catre specialisti o planta otravitoare, de aceea nu trebuie folosita in doze foarte mari. In caz contrar planta provoaca stari de greata, diaree, varsaturi, dureri de cap si stomac, cresterea tensiunii arteriale si ameteli. Planta se foloseste doar la recomandarea unui medic specialist si in dozele stabilite de acesta.
In prezent lobelia este cultivata ca planta medicinala dar si in scop ornamental, in parcuri, gradini, in jardiniere pentru terase si balcoane datorita florilor sale foarte frumoase. Exista mai multe specii ale genului Lobelia din care fac parte Lobelia cardinalis (cu flori rosii), Lobelia spicata (cu flori albe sau rozalii), Lobelia puberula (cu florile albastrui).
Toate prefera solul bogat si destul de bine drenat, un amestec din turba si nisip, frecvent imbunatatit cu ingrasamant lichid care contine azot, bor, zinc, mangan, fier, cupru, potasiu, fosfor. Plantele trebuie sa creasca in locuri partial umbrite, ferite de razele puternice ale soarelui. Nu este bine sa fie udate in exces, stagnarea apei duce la deteriorarea radacinilor. Inmultirea se face prin seminte.
