Lufa este o planta originara din Asia tropicala cunoscuta si cu numele de buretele-vegetal datorita structurii fructelor sale ca un burete. Are denumirea stiintifica de Luffa cylindrica si apartine de familia Cucurbitaceae sau Cucurbitacee.
Lufa este o planta foarte interesanta si ca toate soiurile tropicale are nevoie de caldura si umiditate. Frunzele plantei sunt mari, lobate si acoperite de perisori scurti, fini si moi, iar florile sunt mari cu diametrul de 7-9 cm, de culoare galbena. Florile se sex feminin infloresc mai repede, insa cele de sex masculin sunt mai mari. Perioada de inflorire este in lunile iulie-septembrie, iar polenizarea este realizata de albine si bondari.
Fructele sunt alungite-cilindrice, de forma unor castraveti sau pepeni, masoara pana la 70 cm si pot cantari 2-3 kg. Cand ajung la maturitate fructele se coc si apoi incep sa se usuce treptat scazand in greutate. Fructele se deterioreaza la temperaturile sub 10ºC, de aceea cand se intampla noaptea sa fie foarte frig ele trebuie culese chiar daca sunt inca verzi, in caz contrar nu vor mai putea fi consumate. Apoi trebuie puse intr-un loc cald si lasate sa se coaca.
Fructul deshidratat al acestei plante este utilizat ca burete de baie sau burete de masaj, ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui. Si in prezent roadele de lufa sunt folosite la fabricarea de bureti. Astfel fibrele sintetice sau materialele polimerice sunt inlocuite cu lufa – un material natural de origine vegetala.
Mai mult decat atat lufa are capacitatea de a curata foarte bine particulele si celulele moarte de pe piele si sa maseze perfect muschii corpului. Pentru a se obtine acest produs pentru baie si masaj se curata cu grija coaja galbena a fructului ajuns la maturitate, apoi se elimina semintele si astfel ramane doar structura acestuia alcatuita din fibre dure, ca un burete.
In sec al XX-lea fructele de lufa erau folosite ca filtre de aer, pentru motoare diesel sau cu abur, drept combustibil insa azi au fost inlocuite cu diverse materiale sintetice. In armata, in cel de-al Doilea Razboi Mondial erau folosite de soldatii americani in castile de protectie din otel in vehiculele blindate.
In bucataria asiatica fructul de lufa este utilizat ca dovlecelul sau castravetele, ca o leguma ce poate fi adaugata proaspata in salate, sau prajita respectiv fiarta in diferite preparate. Fructele de lufa se folosesc atunci cand sunt fragede, daca depasesc dimensiunea de 10-15 cm incep sa-si formeze structura rigida si nu sunt bune pentru consum. De asemenea de la lufa nu se folosesc doar fructele in gastronomie ci si alte parti ale plantei – florile, mugurii si frunzele tinere.
Acestea se fierb se undesc in ulei si se servesc drept garnitura. Semintele coapte sunt si ele comestibile. Din ele se obtine uleiul de lufa pentru ca au un continut de 45% grasimi si restul proteine. Frunzele de lufa au un continut mare de caroten, mult mai mare ca la morcovi. De asemenea frunzele sunt bogate in proteine, fier si vitamina C. Sucul de lufa este folosit in preparate cosmetice.
In tarile asiatice radacina plantei si partile ei aeriene se folosesc in medicina traditionala in tratamentul unor afectiuni cum sunt cele respiratorii si in calmarea durerilor, planta avand proprietati usor analgezice.
Genul Luffa contine 8 subspecii din care doar doua sunt cu valoare economica: Luffa cylindrica si Luffa acutangula. Comparativ cu prima (care a fost descrisa mai sus) cea de-a doua are fructele ascutite care se dezvolta si coc mai repede si rezista mai bine la frig, acest lucru a facut sa fie cultivata in special in regiunile nordice. Ambele plante pot fi afectate de boli si daunatori.
