Medicina modernă salvează vieți, află totul despre cum s-a dezvoltat

1
79

In vechime, arta de a vindeca insemna mai mult superstitii si ritualuri religioase decat exactitate stiintifica. De exemplu mesopotamienii recurgeau la o medicina religioasa, intrucat ei credeau ca bolile sunt pedepse primite de la zei. Si medicina egipteana, care a aparut la scurt timp dupa cea mesopotamiana, isi avea originile in religie. Prin urmare, inca de la inceput, tamaduitorul era privit cu un sentiment de admiratie religioasa.

In cartea sa The Clay Pedestal, dr. Thomas Preston face urmatoarea observatie: „Multe dintre convingerile celor din antichitate si-au pus amprenta asupra practicii medicale pana azi. De exemplu, in vechime se credea ca boala nu putea fi tinuta sub control de bolnav si ca numai prin puterile magice ale medicului bolnavul mai tragea sperante sa se insanatoseasca“.

Cu trecerea timpului, practica medicala a devenit tot mai stiintifica in ce priveste vindecarea bolnavilor. Cel mai celebru tamaduitor din vechime care a privit lucrurile stiintific a fost Hipocrate. S-a nascut in jurul anului 460 i.e.n., pe insula greceasca Kos, iar in Occident e considerat parintele medicinei. Hipocrate a pus bazele unei abordari rationale a medicinei. El a respins conceptia ca boala ar fi o pedeapsa de la zei, sustinand ca ea are o cauza naturala. De exemplu, epilepsia fusese considerata mult timp o boala sacra, deoarece se credea ca numai zeii o pot vindeca. Insa Hipocrate a scris: „Ma refer la aceasta boala numita Sacra: nu mi se pare deloc ca ar fi mai divina sau mai sacra decat alte boli; consider ca are o cauza naturala“. Hipocrate e cunoscut si ca primul medic care a tinut sub observatie simptomele mai multor boli, iar apoi si-a asternut in scris observatiile pentru a putea fi consultate ulterior.

La inceputul secolului al XX-lea, medicina moderna a recuperat sutele de ani de amatorism. In ultima suta de ani s-au inregistrat progrese intr-un ritm foarte rapid — insulina pentru diabet, chimioterapie pentru cancer, tratament hormonal pentru afectiuni ale glandelor, antibiotice pentru tuberculoza, clorochin pentru anumite forme de malarie si dializa pentru afectiuni renale, precum si operatie pe cord deschis si transplant de organe, iar acestea sunt doar cateva dintre ele.

Insa acum, cand ne aflam la inceputul secolului al XXI-lea, cat de aproape se afla medicina moderna de obiectivul ei, acela de a garanta o viata lipsita de boli si de prea multe dureri?

Asadar, cu toate ca in 1998 Comisia Europeana declara ca „europenii n-au mai avut niciodata parte de o viata asa de lunga si de sanatoasa ca acum“, in raportul comisiei se mai spunea: „O persoana din cinci va muri prematur inainte de a implini varsta de 65 de ani. Cancerul va fi raspunzator de moartea a aproximativ 40% dintre europeni, iar bolile cardiovasculare de moartea a 30% dintre ei. . . . Trebuie sa se asigure o protectie mai buna impotriva noilor boli care ameninta sanatatea oamenilor“.

In noiembrie 1998, revista medicala germana Gesundheit atragea atentia ca bolile infectioase ca holera si tuberculoza incep sa fie o amenintare tot mai mare. Motivul? Antibioticele „isi pierd din eficienta. Din ce in ce mai multe bacterii devin rezistente la cel putin un medicament cunoscut; de fapt, multe bacterii sunt rezistente la mai multe medicamente“. Bolile vechi revin in atentie, insa au aparut si boli noi, de exemplu, SIDA. O publicatie farmaceutica germana (Statistics ’97) ne aminteste urmatoarele: „Pentru doua treimi din totalul bolilor cunoscute in prezent — in jur de 20 000 — nu exista inca nici un tratament“.

Citește și:  Palmierul Areca (Areca catechu), semintele provoaca stari euforice

E adevarat, medicina moderna aduce mereu tot felul de tratamente noi. De exemplu, multi considera ca ingineria genetica ar putea detine solutia pentru o sanatate mai buna. Dupa cercetarile efectuate in anii ’90 in Statele Unite de medici ca dr. W. French Anderson, terapia genica a fost descrisa drept „cel mai fierbinte domeniu al cercetarii medicale aparut recent“. In cartea “Vindecari cu gene” se spune ca, apeland la terapia genetica, „medicina ar putea ajunge pe punctul de a inregistra un salt inainte cum nu s-a mai vazut vreodata. E vorba mai ales de tratarea acelor boli considerate pana acum incurabile“.

Oamenii de stiinta se asteapta ca, in cele din urma, sa poata vindeca bolile genetice injectandu-le bolnavilor gene corectoare. Chiar si celulele periculoase, cum ar fi cele canceroase, vor putea fi, probabil, programate sa se autodistruga. Deja se pot face teste genetice de depistare a persoanelor predispuse la anumite boli. Unii afirma ca urmatoarele medicamente ce vor aparea pe piata vor fi farmacogenomicele — medicamente care se potrivesc exact structurii genetice a bolnavului. Un binecunoscut cercetator este de parere ca, intr-o buna zi, medicii vor putea sa „diagnosticheze boala de care sufera pacientii lor si sa le dea exact segmentul din lantul molecular care trebuie pentru a trata boala respectiva“.

Cu toate acestea, nu toti sunt convinsi ca acesta terapie ofera medicamentul miraculos al viitorului. De fapt, potrivit sondajelor efectuate, oamenii nu prea sunt de acord sa le fie analizata structura genetica.

Numai timpul ne va dezvalui daca medicina moderna cu ingineria genetica sau alte moduri de abordare a medicinei care se folosesc de tehnologia de ultima ora se vor dovedi la inaltimea asteptarilor generate de promisiunile lor foarte indraznete“. Intr-adevar, multe dintre tratamentele care au fost abandonate de majoritatea medicilor ca fiind ineficiente fusesera nu cu mult timp inainte tratamente conventionale.

Chiar daca medicilor de azi nu li se mai recunoaste statutul religios acordat tamaduitorilor din antichitate, exista totusi in randul unora tendinta de a le atribui Medicina-moderna-300x224.jpgspecialistilor din domeniul medical puteri aproape divine si de a crede ca stiinta va gasi in mod sigur tratamente pentru toate bolile omenirii. Realitatea arata insa in mod dureros ca acest ideal nu poate fi atins. In cartea How and Why We Age (Cum si de ce imbatranim), dr. Leonard Hayflick face urmatoarea observatie: „In 1900, 75% din populatia Statelor Unite murea inainte de a implini varsta de 65 de ani. In prezent, aceasta statistica aproape ca s-a inversat: aproximativ 70% din populatie moare dupa ce trece de 65 de ani“. Ce anume a dus la aceasta remarcabila crestere a duratei de viata? Dr. Hayflick arata ca ea „s-a datorat in mare masura scaderii ratei mortalitatii la nou-nascuti“. Sa presupunem ca stiinta medicala ar putea elimina principalele cauze ale mortii la persoanele in varsta — bolile cardiovasculare, cancerul si accidentul vascular cerebral. Ar aduce acest lucru cu sine nemurirea? In nici un caz. Dr. Hayflick precizeaza ca, chiar si in aceasta situatie, „majoritatea oamenilor ar trai in jur de 100 de ani“. El adauga: „Insa acesti centenari nu vor fi in nici un caz nemuritori. Care va fi insa cauza mortii lor? Pur si simplu, le vor slabi puterile tot mai mult, pana cand vor muri“.

In pofida acestor eforturi extraordinare depuse in domeniul medical, medicina moderna a esuat in eliminarea mortii sau a durerii.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.