Napraznicul este o planta anuala si bianuala din Europa, Asia si Africa de Nord, care a fost distribuita si in America de Nord. Este cunoscuta si cu numele popular de ciocul-cocoarei, priboi, inchegatoare, face parte din familia Geraniaceae si are denumirea stiintifica de Geranium Robertianum.
Napraznicul creste mai ales in locuri umbrite, mlastinoase si umede, cu sol moale si bogat in azot, in paduri si pajisti, la altitudini de pana la 1600 m, dar si pe garduri vii, ziduri sau ruine, se aseamana cu o muscata si creste inalta de pana la 50 cm. Are radacina scurta, tulpina subtire si ramificata de culoare rosiatica si cu miros neplacut, cu numerosi perisori fini pe suprafata ei, si cu putine frunze petiolate impartite in 5 segmente cu marginile zimtate, lungi de 3-7,5 cm si late de 3-4 cm, iar in varf cu mici flori hermafrodite, ce au corola de 1,5-2 cm, cu petale de culoare rozalie, violet, rosie sau alba.
Semintele sunt in forma de cioc si contin seminte rosiatice. Perioada de inflorire este din ultima luna de primavara pana la inceputul toamnei. Polenizarea florilor este realizata de albine si fluturi.
Aceasta planta a fost apreciata inca din Evul Mediu pentru proprietatile sale deosebite mai ales penru oprirea hemoragiilor interne si in scopul vindecarii ranilor. Astazi se folosesc in scop terapeutic partile ei aeriene ierboase mai ales in afectiunile tractului gasto-intestinal, la ameliorarea inflamatiilor acestuia.
Unul din preparatele folosite frecvent este infuzia din napraznic care se prepara astfel: se pune o lingurita de planta uscata la 500 ml apa clocotita, se lasa timp de 5 minute, se filtreaza si se bea. Infuzia ajuta in tratamentul dizenteriei, este recomandat doar 1-2 cani pe zi.
Un alt preparat foarte eficient mai ales impotriva inflamatiilor membranei mucoase a gurii este decoctul din radacina de napraznic. Se pune 1 lingura de radacina uscata si maruntita la un pahar cu apa rece, se fierbe timp de 10 minute, se strecoara si astfel decoctul este gata. Pentru problemele de la nivelul cavitatii bucale se recomanda gargara cu acest decocot din planta.
De asemenea planta este eficienta in ameliorarea hemoragiilor menstruale prea mari, in tratamentul inflamatiilor faringiene si laringiene, herpesului, gastritei, gastroenteritei (datorita proprietatilor astringente, antiseptice si tonice), amigdalitei si gingivitei. In medicina traditionala este folosita sub forma de infuzie si in tratamentul durerilor de dinti, eczemelor, herpesului, sangerarilor nazale, bolilor pulmonare si de rinichi, gutei, febrei. Frunzele zdrobite emana un miros neplacut si sunt folosite pentru indepartarea insectelor si in special a tantarilor.
Indicat este ca aceasta planta sa se foloseasca doar la recomandarea unui medic specialist.
