Paralutele sunt plante erbacee frecvent intalnite pe pajistile umede, in luminisurile de padure, in gradini sau pe terenuri cu soluri argiloase din tarile Europei si Asiei. Deseori cresc pe vaile raurilor, in zonele de coasta la mare, sau la poalele muntilor si culmile acestora la altitudini de pana la 2000 m. Aceste plante sunt cunoscute si cu numele popular de margarete comune sau banutei.
Ca specie paralutele fac parte din familia Ateraceae si au denumirea stiintifica de Bellis perennis. Planta are rizomul tarator, tulpina inalta de pana la 10-15 cm, frunzele bazale intinse la pamant, in forma de rozeta, ovale, de culoare verde.
Florile marginale sunt in forma de cosulet sau clopotel cand inca nu sunt deschise, cele deschise au petalele albe uneori cu portiuni roz si partea centrala galbena. Perioada de inflorire este din luna martie pana in luna august, polenizarea este realizata de albine si alte insecte.
De la paralute se recolteaza mugurii si frunzele, se pun la uscat in locuri curate si uscate, pe coli de hartie, la umbra, unde temperatura aerului este de 25-30 grade Celsius. Produsul uscat poate fi pastrat in pungi de hartie timp de un an.
Din punct de vedere terapeutic paralutele sunt considerate un medicament natural, a carui eficacitate este in general de a stimula metabolismul oragnismului. Florile si frunzele plantei au proprietati analgezice, antiinflamatorii, oftalmice, laxative, antitusive, purgative, expectorante, astringente, analgezice, de reglaj intestinal si diuretice. Sunt folosite in diferite aplicatii terapeutice, pentru uz intern cat si extern. Contin substante saponine, substante amare, mucilagi, tanin, uleiuri esentiale, substante glicozide si altele.
Infuzia din flori de paralute este un bun remediu pentru afectiunile tractului respirator superior dar si bolile antiinflamatorii. Ajuta in tratamentul tusei cronice, raguselii, guturaiului, bronsitei, bolilor de ficat si rinichi, afectiunilor gatului. Este indicata ca instrument de purificare a sangelui, de stimulare a diurezei si vindecare a bolilor de piele neinfectioase.
Ajuta in cazuri de reumatism, are efect diuretic, tonic si antiiflamator. Datorita substantelor glicozide se remarca prin proprietatile spasmolitice, astfel este recomandata in reducerea spasmului muschilor sau a altor stari spasmodice. Compresele cu lotiuni pe baza de paralute sau infuzie ajuta in reducerea inflamatiilor glandelor mamare, in vindecarea ranilor, taieturilor, acneei, edemelor, contuziilor.
Infuzia din paralute se prepara astfel: se adauga 2 lingurite de planta uscata respectiv flori si frunze la o cana de apa fiarta si racita; se lasa sa stea timp de 2 ore, se strecoara si se bea cate o jumatate de cana de 3 ori pe zi. In cazul in care se doreste o infuzie mai concentrata se adauga 3 lingurite de planta uscata la o cana de apa.
Infuzia este recomandata copiilor cu sistemul imunitar fragil si celor care sunt apatici. Persoanele care sufera de ulcere ale cavitatii bucale pot mesteca cateva frunze de paralute si acestea se vor vindeca mai rapid. Planta este un bun remedu in tratamenul impotriva cancerului de san.
In gastronomie se folosesc frunzele tinere de paralute la realizarea unor salate, in amestec cu frunze de papadie, spanac, pentru a face o cura de purificare a sangelui si curatare a organismului la inceput de an. Se recolteaza doar in lunile din primavara, dimineata devreme cand roua a disparut. Au gustul putin acrisor-amar, pentru unii pare placut, preferat pentru aroma delicata. Bobocii de flori sunt consumati cruzi in sandwich-uri sau fierti in supe, folositi drept condiment.
