Rigiditatea abdominală este un semn care poate prevesti anumite afecțiuni la nivelul zonei abdominale. Examenul obiectiv realizat de medic la abdomen se face prin metode clasice de explorare și anume prin: inspecție, percuție, palpare și auscultație.
Pentru inspecția abdomenului, bolnavul trebuie să stea întins pe spate, cu capul și trunchiul puțin ridicate pe o pernă, într-o poziție confortabilă, cu membrele inferioare în ușoară flexie, tălpile sprijinite pe pat, iar membrele superioare ținute de-a lungul trunchiului. Astfel abdomenul său va fi relaxat, mai usor de palpat. Abdomenul trebuie examinat complet, de aceea bolnavul va fi dezbrăcat până la brâu pentru consultație. Medicul va examina forma abdomenului, volumul acestuia, aspectul regiunii ombilicale, modul cum abdomenul se comportă în timpul mișcărilor respiratorii, aspectul pielii în zona abdomenului.
În general forma abdomenului la o persoană sănătoasă poate suferi modificări în funcție de vârstă. În primii ani de viață, la nou-născuți și copii, forma sa este globuloasă. La vârsta adultă, la bărbați abdomenul este plat. Cu trecerea anilor are loc slăbirea centurii musculaturii abdominale și creșterea volumului abdomenului din nou.
În cazuri de obezitate datorită acumulării de masă adipoasă în peretele abdominal, epiplon și mezenter se produce bombarea abdomenului. În cazuri de ascită sau edem generalizat se produce infiltrarea țesutului celular subcutanat. La persoanele care suferă de ascite abundente abdomenul devine globulos, volumul său poate fi enorm. În ocluzia instinală apare de asemenea o creștere în volum a abdomenului.
Palparea abdomenului se poate face de către medic cu ambele mâini sau doar cu o mână. Se poate realiza o palpare superficială cu mișcări de rotație ușoare în jurul abdomenului pacientului. Astfel se poate examina o arie abdominală mai mare. Pentru a verifica învingerea rezistenței peretelui abdominal se realizează o palpare mai profundă cu ambele mâini folosite separat sau suprapuse concomitent. Medicul va palpa abdomenul bolnavului cu atenție, în mod amănunțit și într-un mod sistematic pentru a nu scăpa nici o regiune abdominală neexaminată.
Pielea abdomenului trebuie să fie mobilă și elastică la o persoană sănătoasă. Dacă este îngroșată sau infiltrată, persoana respectivă poate prezenta un edem generalizat, suferă de anasarcă. În cazuri de ulcere, apendicite și colecistite pot să apară iritații sau inflamații viscerale și de aceea palparea trebuie să fie făcută foarte ușor, abia atingând pielea bolnavului cu pulpele degetelor.
Examinarea țesutului celular subcutanat poate permite depistarea unor boli grave la nivel abdominal. Tumorile abdominale sunt mobile și pot fi palpate mai bine în timpul mișcării bolnavului, acesta trebuie să-și ridice trunchiul de pe pat fără să se sprijine în mâini. La persoanele care suferă de anasarcă, sau de edem generalizat abdominal, țesutul celular subcutanat este infiltrat, iar prin apăsarea lui cu degetele va păstra urma de digipresiune.
În cazuri patologice tonusul peretelui muscular abdominal este anormal. Peretele abdominal poate fi rigid la palpare sau dimpotrivă flasc. La persoanele debilitate sau denutrite, peretele abdominal este flasc. Dacă există afecțiuni ale organelor din zona abdominală sau tumori abdominale, apare o rezistență la palparea abdominală (realizată de către medic).
Dacă bolnavul suferă de peritonită, prin palpare, rezistența peretelui abdominal nu poate fi învinsă deoarece are loc o contracție reflexă a musculaturii acestuia și astfel apare senzația că se apasă pe o ,,scândură˝. În plus, bolnavul are hiperestezie cutanată, iar palparea este dureroasă pentru el. Rigiditatea abdominală apare în fazele inițiale ale peritonitei prin perforația unui organ cavitar dar și în cazuri grave când peritonita este generalizată, în etapele mai avansate ale acestei boli. Uneori tumorile abdominale, dependente de planul muscular pot fi mai dificil de depistat dacă sunt contrurate difuz. Prezența durerii în timpul palpării indică foarte clar că există o afecțiune a peretelui abdominal.
În cazul în care se face o palpare profundă a abdomenului și apare o senzație de rezistență păstoasă, aceasta poate fi datorată unei reacții peritoneale de natură inflamatorie. Medicul poate întâmpina dificultăți de diagnosticare în cazul tumorilor abdominale. Va realiza palparea abdominală profundă și dacă va depista o masă tumorală, va fi nevoie să stabilească poziția anatomică a acesteia, forma, conturul, consistența, mobilitatea și sensibilitatea.
Dacă bolnavul suferă și de obezitate, ascită sau meteorism, palparea tumorilor abdominale se face cu dificultate. Din categoria tumorilor care nu sunt mobile fac parte: tumorile rinichilor, ficatului, splinei, colonului transvers, stomacului, pancreasului, intestinului subțire. În caz de ascită, în timpul palpării splinei sau ficatului apare acea senzație a apăsării pe un bloc de gheață sau de rigiditate abdominală.
Pentru a exclude peritonita generalizată sau sarcina ectopică ruptă ce pot da rigiditate abdominală se face puncția peritoneală. Aceasta se realizează atât în scop explorator cât și terapeutic. Dacă diagnosticul este incert, medicul poate examina cavitatea peritoneală cu ajutorul unui sistem optic numit laparascop. Metoda laparascopică oferă posibilitatea explorării ficatului, tumorilor abdominale și arborelui hepatobiliar.
Prin examen radiologic abdominal pe gol se pot obține date cu privire la oculuzia intestinală, dilatarea anselor intestinale, anumite perforații de organe cavitare cum sunt stomacul sau intestinul. Alte proceduri medicale care se fac în cazul simptomelor de rigiditate abdominală sunt: sumarul de urină, hemoleucograma, analiza sângelui, analiza lipazelor, amilazelor, tomografia computerizată, hemoculturile, ecografia abdominală.
Vide0 – Examenul obiectiv (inspecție, percuție, palpare și auscultație):