Periuta de dinti – inventia egiptenilor

Preocuparea oamenilor pentru igiena orala si, prin urmare, pentru inventarea unor ustensile potrivite pentru un astfel de scop (forme rudimentare ale periutei de dinti) este veche de mii de ani. Dovezi despre inceputul folosirii periutei de dinti  provin din vechiul Egipt, din piramide, din jurul anului 3000 i.Hr. Este vorba despre bastonase, care aveau la capat niste fibre de lemn, moi, cu care se frecau dintii.

Babilonienii se pare ca foloseau, in acest scop, bucati mici de metal pretios. Marturii, dintr-o perioada ulterioara, s-au gasit si in alte parti ale lumii, unde se foloseau pene, ghimpi, par de porc etc. Fibre moi de lemn aromatic pentru curatarea dintilor se mai comercializeaza si astazi in pietele din tarile din Africa (Congo, Gabon, Angola, Camerun s.c.).

O periuta de dinti adevarata, cat de cat asemanatoare cu cea de astazi, a fost inventata de chinezi, pe la mijlocul mileniului al doilea d.Hr. (aproximativ anul 1400), si avea forma unei pensule, cu peri de porc mistret la capat si maner de bambus.

Versiunea chinezeasca a periutei de dinti s-a raspandit si in Europa, uneori inlocuindu-se perii de porc, prea duri, cu par de cal, de viezure, dar fara prea mare succes. Prima productie in serie a periutei de dinti s-a facut in Anglia, de catre William Addis, in 1780.

Periuta avea manerul de os si peri de cal. Brevetarea acestui obiect pentru igiena personala s-a obtinut in 1850, de catre americanul H.N. Wadsworth, dar, in Statele Unite ale Americii, fabricarea in serie a periutei de dinti a inceput in 1885.

Primele periute de dinti cu peri din nailon au aparut in 1938, dupa ce, in 1937, nailonul a fost inventat in Laboratoarele DuPont, de catre Wallace H. Carothers. Folosirea firelor de plastic aducea mai multe avantaje – in primul rand, impiedica proliferarea bacteriilor si erau mai rezistente, desi obiceiul folosirii unei periute de dinti s-a instituit, mai ales, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Prima periuta de dinti electrica – Broxodent – a fost prezentata, in 1959, de catre Squibb Pharmaceutical, la Asociatia dentara americana, dar pe piata a aparut in 1960. Modelele de ultima generatie sunt dotate si cu periuta pentru curatarea limbii (pe partea opusa celei pentru dinti), cu peri a caror culoare se estompeaza, pe masura ce se uzeaza, astfel incat utilizatorul sa stie exact cand periuta nu mai corespunde si trebuie inlocuita.

De altfel, in intrebuintarea periutei de dinti, intotdeauna,trebuie respectate cateva reguli de baza:

• Sa se foloseasca periute de dinti cu perii de duritate medie, pentru a nu rani gingiile si pentru a nu  favoriza aparitia altor leziuni la nivelul cavitatii bucale;
• Varful periutei sa fie mai mic si rotunjit, pentru a ajunge si in zonele mai putin accesibile din cavitatea bucala;
• Manerul sa fie usor indoit si flexibil, pentru a facilita un periaj corect;

Periutele de dinti electrice prezinta o serie de avantaje: o indepartare mai eficienta a placii bacteriene si a petelor de pe dinti, stimuleaza circulatia sangvina la nivelul gingiei, este mai rapida (1-2 minute, fata de 4-5 minute, pentru spalarea cu periuta clasica), este indicata pentru cei care poarta aparat dentar, previne aparitia bolilor parodontale, unele nu necesita folosirea pastei de dinti, dar sunt mult mai scumpe decat cele manuale.