Pipirigul se aseamana cu planta medicinala coada-calului insa nu trebuie confundata cu aceasta pentru ca are un continut de substante toxice, ceea ce face sa fie folosita mai mult in homeopatie. Aceasta planta este cunoscuta si cu numele de pipirigul de munte, cu denumirea stiintifica de Equisetum hyemale si apartine de familia Equisetceae.
Pipirigul este o planta perena care creste in Asia, America de Nord si Europa. Genul Equisetum cuprinde in jur de 20-30 de specii de plante din care unele (inclusiv pipirigul) au aparut pe Pamant de acum 390 milioane de ani in urma (conform ramasitelor fosile descoperite de cercetatori si care dateaza din perioada Devoniana).
Pipirigul creste salbatic, in zone cu sol umed, la marginea padurilor mixte sau de pin, deseori este privit ca o buruiana. Are radacina subterana, lunga si ramificata, tulpina verticala, goala la interior, de forma cilindrica si culoare verde-inchis, inalta de 1 m si groasa de 1 cm, de-a lungul ei cu numeroase santuri cu adancime mica. Frunzele sunt mici, iar fructele grupate in partea terminala a tulpinei sub forma unor conuri.
Planta este folosita la obtinerea unor medicamente homeopatice in special pentru tratamentul bolilor renale si afectiunilor tractului urinar, dar si in caz de obezitate, boli bronsice si pulmonare, anemie, herpes, gripa, febra, caderea parului, hemoragie, metrolagie, afectiuni ale prostatei.
Ceaiul din frunze de pipirig ajuta in calmarea durerilor de rinichi si in ameliorarea inflamatiilor acestora. Decoctul din frunzele plantei este un bun remediu in cazuri de oboseala, tulburari gastro-intestinale, varsaturi, ulcer, gastrita, dureri stomacale. De la pipirig se folosesc frunzele si partile aeriene care contin alcaloizi, substante carotenoide, flavonoide, saponine, acid galic, acid silicic, saruri de potasiu, rasini, luteolina si altele.
Pe baza unor evaluari facute pe soareci si sobolani cercetatorii au ajuns la concluzia ca planta are actiune antitumorala, antispastica, revigoranta, relaxanta, hepatoprotectoare, hemostatica, remineralizanta, cicatrizanta, astringenta, antiinflamatoare si diuretica. De asemenea planta are si un anumit grad de toxicitate care prin depasirea unor doze bine stabilite de specialisti poate produce stare de rau, deficit de vitamina B1, greata, ameteli, puls slab sau din contra prea rapid.
Infuzia din pipirig se prepara din 30 g planta uscata la 1 litru de apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute, se filtreaza si se bea in jur de 4 cani pe zi. Pentru uz extern (in tratamentul aftelor, ulcerelor, acneei, leziunilor hepatice sau ranilor) se prepara o infuzie mai concentrata din 60 g planta uscata la 1 litru de apa. Tinctura din pipirig are efect diuretic, se recomanda doar 10 ml pe zi. In afectiunile si bolile renale se recomanda infunzia din planta, se bea cate 1-2 cani cu jumatate de ora inainte de masa.
Pipirigul este o planta medicinala care trebuie folosita doar la recomandarea unui medic.
