Scabia este o afectiune localizata la nivelul pielii si se datoreaza unor paraziti, sarcoptes scabie, care odata instalati in tesutul epidermal provoaca mancarimi si leziuni cutanale de tip grataj. Scabia este o boala deosebit de contagioasa care poate afecta inclusiv persoanele cu o igiena buna, atat timp cat acestea au intrat in contact cu o persoana infectata.
Dupa modul de transmitere a boli exista mai multe tipuri de scabie:
- Scabia umana: transmiterea bolii se realizeaza de la o persoana contaminata la o persoana sanatoasa.
- Scabia non umana: transmiterea se realizeaza de la un animal (caine, pisica, pasare, cal) sau de la o planta (arbust, grau).
Boala este determinata de niste paraziti, sarcoptes scebie, care de fapt apartin speciei acarieni, paraziti care se hranesc cu sangele persoanei parazitate. Pruruitul este determinat de femele. Dupa ce aceastea sunt fecundate, femelele vor „sapa santuri” adanc in piele pentru a depune ouale. Perioada de incubare a oualor este de 20 de zile, dupa care larvele ies din ou si in aproximativ 2 saptamani devin adulti. Apoi ciclul de inmultire se reia, adultii ajungand pe suprafata pielii. Reproducerea acestor paraziti este deosebit de rapida.
Scabia se transmite prin contact fizic direct, cum ar fi raporturile sexuale. De aceea in tratatele de specialitate, aceasta afectiune, scabia, este inclusa in randul afectiunilor cu transmitere sexuala. Insa scabia se transmite si prin folosirea hainelor sau a lenjeriei unei persoane infectate de catre o persoana sanatoasa.
In cazul in care o persoana a fost infestata cu acest parazit va prezenta urmatoarele simptome:
- Pruruitul sau popular „mancarimi” sunt primul si cel mai suparator semn al infestarii parazitare. Mancarimile devin mult mai deranjante seara, pe durata somnului sau dupa o baie fierbinte.
- Aparitia santurilor „sapate” de femele pentru depunerea oualor. Cum recunoastem aceste santuri? Apar pe piele sub forma unor leziuni rosii de lungimi variabile deasupra carora se afla localizate vezicule translucide. Aceste vezicule translucide contin paraziti. Ele apar in special intre degetele de la mana, pe fata anterioara a pumnilor, in zona coatelor, in zona axiala, pe fata interna a coapselor, pe partea inferioara a feselor, pe gland.
- Formarea crustelor.
In cazul persoanelor care sufera de anumite boli autoimune sau cu sistemul imunitar scazut boala se poate agrava si leziunile pot acoperi o suprafata mare din piele. Cu cat pruruitul este mai intens, cu atat riscul de extindere a leziunilor este mai mare si boala devine extrem de contagioasa.
Stabilirea diagnosticului se va face prin recoltarea si analiza de laborator a continutului veziculelor translucide sau din santuri. Astfel, este pusa in evidenta existenta parazitilor adulti si a oualor. Atentie, aceasta boala nu se vindeca de la sine. Pentru a lupta impotriva parazitilor organismul trebuie ajutat.
Exceptia o reprezinta scabia non-umana care se manifesta prin mancarimi si care se vindeca de la sine. Dupa stabilirea diagnosticului este esential a se incepe tratamentul. In acest proces de tratare nu este implicata doar persoana infectata, ci toti membrii familiei. Preventiv, pentru a se evita o eventuala recidiva se vor include in carantina intreaga familie sau persoanele cu care aceasta a intrat in contact direct o mare parte din timp.
Inainte de inceperea tratamentului, este obligatoriu a se respecta urmatoarele norme de igiena: pe langa igiena corporala se va dezinfecta intreaga garberoba, inclusiv lenjeria de pat sau prosoapele cu care persoanele implicate au intrat in contact. In acest caz, igiena colectiva este importanta. De asemenea, inainte de aplicarea tratamentului medicamentos, se va efectua o baie calda cu o sapunire pe masura.
Tratamentul variaza in functie de varsta persoanelor infestate si va cuprinde:
- Benzoat de benzil.
- Lindan.
- DDT.
- Piretrina.
Cel mai utilizat este benzoatul de benzil, fiind cel mai putin periculos, astfel ca poate fi folosit inclusiv in tratare copiilor. Se poate prescrie fie sub forma de solutie, fie sub forma de aerosoli aplicat direct pe epiderma afectata. Dupa aplicarea solutiei pe intreg corpul, acesta este infasurat si se lasa ca solutia sa actioneze.
Durata de actionare a solutiei este intre 6 si 24 de ore, in functie de etatea pacientului. Dupa acest interval, pacientul este obligat sa se spele foarte bine. Chiar daca in urma tratamentului leziunile sunt sterilizate, totusi mancarimea poate persista. Atentie: a nu se aplica din nou substanta, deoarece poate provoca iritarea epidermei.
Daca pacientul nu s-a prezentat la medic in timp util si prezinta urme de suprainfectare, tratamentul va include si antibiotice pentru a favoriza procesul de vindecare. De asemenea, daca pacientul s-a scarpinat si a determinat extinderea leziunilor cutanale medicul va prescrie unguente pentru calmarea mancarimilor si tratarea leziunilor (unguente antihistaminice).
Atentie boala este favorizata in lipsa respectarii unor norme minime de igiena. Un mediu infect si murdar, contacte sexuale cu persoane necunoscute, etc pot favoriza contactarea bolii!
