Infectia cu virusul HIV – cai de infectare, simptome si tratament

Infectia HIV reprezinta o afectiune cauzata de virusul HIV (virusul imunodeficientei umane), responsabil de aparitia SIDA, faza ultima a maladiei (acronimul vine din limba franceza – Syndrome d’Immuno-Deficience Acquis – Sindromul Imunodeficientei Dobandite). Boala distruge gradual sistemul imun al organismului gazda, motiv pentru care acesta nu mai poate lupta impotriva infectiilor. O pandemie a aparut la sfarsitul anilor 1970, facand din contaminarea cu virusul HIV o problema la scara mondiala, cu atat mai mult cu cat, pana in prezent, nu exista niciun tratament, niciun vaccin valabil, singura modalitate de control si de aparare fiind preventia.

Virusul a fost descoperit in contextul in care mai multi medici din New York si San Francisco au observat ca unii dintre pacientii lor homosexuali sufereau de astenie (oboseala cronica, devitalizare a organismului), pierdere alarmanta in greutate, simptome asociate cu o forma rara si foarte grava de cancer – sarcomul lui Kaposi – care ataca leucocitele (cu rol important in sistemul imunitar) si cu o forma neobisnuita de pneumonie.

Nu a durat mult pana cand cercetatorii au aflat mecanismul de functionare al virusului vinovat de astfel de manifestari, dar nu si originea acestuia. Cei mai multi oameni de stiinta sustin ca virusul HIV ar fi o mutatie a virusului VIS, ai carui purtatori sunt cimpanzeii. Virusul HIV distruge leucocitele, preluand controlul sistemului imunitar, pe care il slabeste din ce in ce mai mult, deschizand calea unor infectii care, in mod obisnuit, ar fi mai putin nocive. Chiar si o raceala poate poate fi extrem de periculoasa pentru o persoana infectata cu HIV. Pacientii aflati in stadiile terminale ale bolii nu mor “de SIDA”, ci de complicatiile date de virusul HIV.

Cai de infectare cu virusul HIV:

Indivizi diferiti pot fi infectati cu acest virus in urmatoarele conditii:

• contact sexual neprotejat, cu o persoana infectata sau purtatoare a virusului (aici incluzand contactele orale, vaginale, anale);
• prin intermeiul transfuziilor sangvine, inteparea accidentala cu un ac contaminat, persoane care impart acelasi ac de seringa (ceea ce este complet interzis, din punctul de vedere al normelor sanitare);
• pe cale transplacentara, de la mama la fat – transmiterea se face prin intermediul sistemului
  circulator comun pe care il au cei doi sau poate fi transmis si prin lapte (in cazul alaptarii).

Mai pot exista si alte cai de infectare, mai putin comune, ca:

• inseminarea artificila cu sperma infectata;
• transplant de organe infectate;

Este important de retinut ca infectia cu virusul HIV nu se poate produce in cazul donatorilor de organe sau in cazul donatorilor de sange, care nu vor intra niciodata in contact cu persoanele care vor fi beneficiarii. Persoanele donatoare de sange nu vor fi nici ele in contact cu persoanele care necesita transfuziile. Toate aceste proceduri medicale presupun folosirea de ace si de echipamente sterile.

Infectia nu se poate transmite prin:

• imbratisarea unei perosane infectate sau purtatoare;
• tantari;
• atingerea obiectelor care au fost folosite anterior de catre o persoana infectata;

Persoanele supuse unui risc foarte mare de a fi infectate sunt:

• dependentii de droguri, care impart acelasi ac;
• nou-nascutii unor mame purtatoare ale virusului HIV, care nu au primit terapie antiretrovirala in cursul evolutiei sarcinii;
• persoanele care au contacte sexuale neprotejate cu persoane necunoscute, cu comportamente riscante;
• persoanele care au primit transfuzii de sange in perioada 1977 – 1985 (perioada in care screeningul in ceea ce priveste detectarea virusului nu era o practica standard);

Simptomatologie

Persoanele infectate cu acest virus pot sa nu manifeste simptome ale bolii pentru o durata de pana la 10 ani, de la momentul infectarii. Cu toate acestea, ele pot transmite virusul HIV altor persoane cu care intra in contact. De la momentul contactarii virusului pot trece pana la trei luni, pana cand testele sangvine specifice pot evalua prezenta sau absenta viremiei. Cateva din simptomele care pot sa apara sunt:

• diaree
• oboseala excesiva
• febra
• infectii vaginale frecvente (in mod particular candidoze)
• cefalee
• dureri musculare
• infectii bucale (candidoze orale)
• aparitia eruptiilor cutanate, de la banale inrosiri, pana la declansarea psoriazisului
• dureri in gat
• inflamarea ganglionilor limfatici axilari

Trebuie subliniat ca exista un numar mare de persoane care nu manifesta niciun simptom in momentul depistarii infectiei cu  virusul HIV.

Teste medicale pentru detectarea infectiei cu virusul HIV

Pentru a detecta anticorpii din sange se folosesc testele ELISA si Western Blot. Ambele teste trebuie sa fie pozitive, pentru a putea confirma infectia. Existenta acestor anticorpi certifica infectarea. In cazul in  care testul este negativ, dar exista factori de risc, in antecedente, in ceea ce priveste infectarea, este indicata retestarea dupa o perioada de trei luni.

Daca cele doua tipuri de teste sunt pozitive, exista si alte teste care trebuie efectuate, pentru determinarea nivelului viremiei sangvine (cantitatea de virus din sange). Acestea indica modificari in privinta numarului de globule albe, iar scaderea numarului celulelor de tip CD4 (glicoproteine de la suprafata globulelor albe) atesta afectarea sistemului imunitar al organismului.

Tratamentul infectiei cu virusul HIV

In general, tratamentul este prescris de catre medicul specialist, persoanelor compliante, care au un numar de celule de tip CD4 sub 500 pe milimetru cub de sange (semn al unui sistem imun deficitar). Anumite persoane, aici incluzand femeile gravide si pe cei cu afectiuni renale sau neurologice,  determinate de infectie, pot incepe tratamentul si fara a lua in seama numarul de celule CD4. Urmarea cu strictete a tratamentului este vitala, pentru ca, altfel, virusul poate dobandi rezistenta la medicamentele prescrise. Persoanele infectate trebuie consiliate pentru a intelege ce presupune boala si tratamentul sau.

La momentul actual, exista metode eficiente de prevenire a aparitiei complicatiilor si de amanare a lor. Din nefericire, inca nu s-a descoperit un tratament care sa poata stopa progresia infectiei catre stadiul de SIDA, chiar daca statisticile arata ca, la unele persoane, care au urmat tratamentul, evolutia bolii a fost stopata.

• cancere
• pierdere rapida in greutate
• dementa HIV
• lipodistrofie (alterarea tesutului adipos) data de HIV
• infectii bacteriene: candidoze, infectii cu citomegalovirus (infectie intrauterina sau a nou-nascutului, caruia ii afecteaza creierul), TBC, toxoplasmoze (boala provocata de un parazit unicelular), infectia virala a sistemului nervos (leucoencefalopatie multifocala progresiva), infectii cu Pneumocystis carinii, care pot duce la aparitia pneumoniei etc.

Conform statisticilor organismelor internationale (ONUSIDA, de exemplu), 70% dintre cei infectati cu virusul HIV traiesc in lumea a treia, iar 80% dintre victimele SIDA sunt africani, continentul cu cel mai mare risc, din punctul de vedere al infectarii cu virusi foarte periculosi.

La ora actuala, in lume, sunt purtatoare ale virusului HIV peste 30 de milioane de persoane – o situatie extrem de ingrijoratoare. O echipa de medici americani testeaza posibilitatea distrugerii virusului cu laser, iar in Germania, in 2008, s-a reusit vindecarea unei persoane infectata cu HIV, prin transplantul de celule stem.