Sindromul Kleine-Levin este numit și sindromul de hipersomnie și hiperfagie. Este foarte rar și se manifestă prin hipersomnie, prin perioade de somnolență de aproximativ două săptămâni sau mai mult, tulburări comportamentale și probleme neurologice. Acest sindrom este în sine o afecțiune de natură neurologică.
Sindromul Kleine-Levin a fost descris pentru prima data în anul 1925 de câtre medicul psihiatru Willy Klein. În anul 1936 acest sindrom a fost prezentat de medicul neurolog Max Levine. Principalele simptomele care apar în cazul acestui sindrom sunt: hipersomnolența, letargia, problemele cognitive, halucinațiile, amnezia ușoară, megafagia, depresia la femei, apatia, schimbările de apetit, deziluziile, comportamentul hipersexual, etc.
Această perioadă de somn excesiv care apare la un astfel de pacient nu se știe de ce factori anume a fost provocată. Se bănuiește că ar exista o predispoziție ereditară sau este cauzată de bolile autoimune de care suferă pacientul. Cert este că s-a observat faptul că un astfel de sindrom se dezvoltă după o răceală, după stările febrile sau creșterea temperaturii corpului, după boli virale. Pacienții pot dormi câteva zile sau chiar săptămâni, ei se trezesc doar pentru a mânca deoarece ajung să fie ,,lihniți de foame”.
Unii specialiști în domeniul medical consideră că ar putea fi vorba despre o encefalită sau o inflamare a creierului, sau că infecția ar fi virală. La astfel pacienți apar tulburări de comportamnet deoarece este afectat hipotalamusul, astfel ei suferă de psihoze maniaco-depresive. În concluzie sindromul Klevine-Levin este un proces patologic, care se manifestă prin crize severe de somnolență. În plus, astfel de crize sunt combinate cu tulburări nervoase de foame și probleme comportamentale.
La apariția primelor simptome, bolnavul trebuie să fie dus la un medic pentru că necesită punerea unui diagnostic în timp util. Uneori persoana în cauză poate avea mai multe probleme de sănătate, care pot declanșa un astfel de sindrom. Medicii au asociat acest sindrom și cu anumite probleme ale sistemului endocrin.
Acest sindrom a fost asociat și cu bulimia. Poate să apară la băieții aflați la pubertate. Aceștia pot dormi 18-20 de ore și să se trezească pentru a mânca în exces, o cantitate mare de mâncare. În plus, ei pierd controlul asupra acțiunilor lor, sunt lacomi, nu mai disting realitatea de ficțiune. Au reacții de agresiune, iritabilitate, nervozitate, activitate sexuală accentuată. Un tratament adecvat este obligatoriu de aplicat la timp, în cazul acestui sindrom.
Trebuie luate în calcul toate simptomele care apar la pacient și administrat un tratament pentru ameliorarea lor și pentru vindecare. Pentru tratarea somnului se pot folosi medicamente de tipul amfetaminelor. În cazul acestui sindrom de regulă trebuie consultat și un medic neurolog care va analiza starea pacientului și va ști ce recomandări să-i dea pentru restabilirea sănătății.
