Bolile pleurei cuprind pleurita sau pleurezia uscată și respectiv pleureziile cu lichid. Acestea din urmă sunt procese inflamatorii ale pleurelor. În cazul pleureziilor apare în cavitatea pleurală un lichid cu caracter exhudat.
Există mai multe tipuri de pleurezii și anume: serofibrinoasă, hemoragică și purulentă. Una dintre bolile care pot da naștere la toate cele trei forme de pleurezii este tuberculoza pulmonară. Pneumoniile pot cauza pleurezia purulentă. Cancerul sau infarctul pulmonar poate dezvolta pleurezia hemoragică.
Germenii patogeni care produc puroi pot alcătui o aglomerație purulentă în pleurezia purulentă. O astfel de formă a pleureziei poate fi tuberculoasă sau neturbeculoasă. În primul caz factorul care o provoacă este tuberculoza pulmonară, infecția se propagă pe cale directă sau limfatică. Poate fi și un abces rece pleural. Forma netubeculoasă se dezvoltă de la o infecție pulmonară provocată de stafilococ, streptococ sau pneumococ. Boala apare ca o complicație la abcesele pulmonare, la pneumonie sau bronhopneumonie.
Pacienții care suferă de pleurezia purulentă au simptome de febră, dureri toracice (sub formă de junghi), supurații profunde, frisoane, transpirații intense, astenie, anorexie, paloare, adenopatie maxilară, sensibilitate locală în zona toracică. Prezența lichidului și intinderea lui, observarea pleureziei purulente se poate face prin examen radiologic. În scopul stabilirii diagnosticului medicii recurg la puncția exploratoare prin care se obține puroiul iar acesta va fi analizat în vederea depistării germenului în cauză. În funcție de natura germenului se va stabili un tratament corespunzător, medical (antibiotic) și chirurgical (prin pleurotomie, costotomie).
Se va face puncționarea cavității pleurale, se va elimina puroiul, se va aplica un tratament pentru combaterea infecției. Se pot folosi medicamente ca Penicilină, Ampicilină sau Oxacilină pentru cazurile de pleurezii purulente netubeculoase. Tetraciclina, Eritromicina se administrează pe cale orală. Se poate face și corticoterapie, tratament pentru ameliorarea durerii toracice, pentru vindecarea tusei, gimnastică respiratorie, iar în cazuri grave se poate interveni chirurgical prin drenajul la nivel pleural.
Pleurezia serofibroasă se manifestă prin inflamații acute ale pleurei. În cavitatea pleurală apare un exsudat cauzat de tuberculoza pulmonară. Această boală se manifestă îndeosebi la adulții cu vârsta până în 35 de ani care au tuberculoză. Din cauza unui mecanism alergic, infecția tuberculoasă poate provoca simptome de pleurezie serofibroasă.
Boala se manifestă la început asemănător ca tuberculoza. Factori de risc sunt umiditatea, frigul, bolile din anotimpul rece care scad imunitatea organismului și astfel corpul devine sensibil la infecții. Alte boli care pot cauza pleurezie serofibroasă sunt: pleurezia canceroasă, ciroza hepatică, alte forme de pleurezii (virală, reumatismală, etc).
Pleurita este un tip de pleurezie uscată și o inflamație a membranei seroase pleurale. Este fără revărsat lichidian, se manifestă prin depunerea de fibrină pe pleură și poate duce la complicații de tipul pleureziei serofibrinoase. În general o pleurită agravată va produce în cele din urmă un lichid galben clar, numit exsudat. Acest lucru va face ca foițele pleurale să-și piardă luciul și să fie acoperite de fibrină.
Bolnavii de pleurezie fibrinoasă au dureri în zona toracică, debutul lor este brusc și sub formă de junghi. Durerea poate iradia spre umăr și zona abdominală. Din păcate astfel de dureri pot fi intensificate de mișcările respiratorii, iar în plus pot fi însoțite de frisoane, stări febrile. Debutul este brusc și intensitatea crește treptat, la constituirea lichidului durerile se mai calmează. După 5-21 de zile de boală, se modifică simptomele: febra este constată, iar durerile toracice dispar. Alte stări caracteristice sunt dispneea, tusea uscată și scurtă, paloarea feței.
La adolescenți apare mai ales o formă de pleurezie serofibrinoasă tuberculoasă care are un debut progresiv. La copii și adolescenți apare pleurezia reumatismală care conține multă fibrină, celule endoteliale și albumină în lichidul exsudat (care este redus cantitativ comparativ cu alte forme de pleurezie).
La bolnavii în vârstă, peste 50 de ani, apare mai ales pleurezia neoplazică care nu se manifestă prin febră, iar lichiul exsudat are celule neoplazice. Alte tipuri de pleurezii sunt: parapneumonice sau pleurezii bacteriene, pleurezii cardiace, pleurezii virale, pleurezii ale infarctelor pulmonare, pleurezii de origine pancreatică, pleurezii cu eozinofile, pleurezii fungice, cu protozoare sau pleurezii parazitate, pleurezii lupice, pleurezii cirotice, pleurezii în artrita reumatoidă.
În funcție de afecțiunea sau boala care a provocat pleurezia depinde și evoluția acesteia. Pentru a se aprecia pleurezia se face examen radiologic, se analizează curba termică, cum s-a modificat VSH-ul, se resoarbe lichidul și cum sunt stările febrile (constant sau neregulate). În general diagnosticul se pune pe baza simtomelor pacientului. Dacă bolavul are dureri toracice, tuse seacă și febră poate fi suspectat că ar avea pleurezie. Apoi nu mai rămâne decât să se verifice diagnosticul și prin alte analize clinice.
Tratamentul este variat, în funcție de fiecare caz în parte, de forma de pleurezie de care suferă pacientul. În primul rând boalnavul trebuie să stea la pat pe toată perioada cât are febră, își va relua activitatea doar după ce scapă de stările febrile. Va fi spitalizat și va urma un regim alimentar special care să fie bogat în vitamine. Alimentația trebuie să ofere și necesarul de calorii.
Igiena este foarte importantă mai ales dacă bolnavul transpiră frecvent, i se va schimba des atât lenjeria de corp cât și cea de pat. Camera în care stă trebuie să fie bine aerisită și încălzită adecvat. Bolnavul nu trebuie să sufere nici de frig, nici de cald, temperatura în camera în care stă (în repaus complet la pat) trebuie să fie potrivită.
În funcție de tipul bolii de fond se aplică un tratament medicamentos. Boala de fond poate fi destul de gravă, ca de exemplu: pneumonie virotică, cancer bronșic, pneumonie bacteriană, reumatism poliarticular acut. Medicamentele de tipul Streptomicinei, Rifampicinei sunt tuberculostatice și se administrează pentru tratamentul pleureziei tuberculoase.
Pentru combaterea proceselor inflamatoare se folosesc corticohormoni, medicamentul Prednison, regim alcalin și desodat, dar și vitamina K. Pentru calmarea durerilor toracice se folosesc medicamente analgezice precum sunt: Algolcaminul, Aspirina și altele. Codeina se utilizează pentru ameliorarea tusei, care este foarte obositoare pentru pacient. În multe cazuri ajută ședințele scurte de gimnastică respiratorie și de kineziterapie.
