Fiecare om manifesta la un moment dat un comportament de amanare, care daca se repeta in mod constant il poate afecta negativ, in sensul ca acumuleaza emotii necorespunzatoare, are o stare de rau si de stres. Un astfel de obicei inerent la unii oameni (si considerat uneori in grade diferite ca fiiind normal) este perceput ca ceva nesemnificativ, insa in unele situatii le poate complica foarte mult viata.
Prea multi oameni se lupta cu timpul, in fiecare zi, ei au un sentiment negativ coplesitor de a transpune ceea ce trebuie sa faca in realitate si astfel se pregatesc pentru acea actiune ,,in ultimul minut”, manifestand acel obicei de a ,,lasa pe mai tarziu” care ii face sa intre in criza de timp.
Amanarea poate sa apara din motive obiective (se intampla ceva inopinat) dar si din cauza lenii, deci a factorului uman. In astfel de situatii, fiecare om are tendinta de a apela la distorsiuni cognitive adecvate, de a spune ca a ,,crezut ca era bine asa” pentru ca era mai convenabil.
Greseala apare pentru ca este supraestimata cantitatea de timp pentru a incepe o activitate si de asemenea subestimata cantitatea de timp ce este necesara pentru a termina acea activitate. Apare si convingerea (de multe ori falsa) ca in viitor motivatia pentru a face acel ,,ceva” va fi mai mare si astfel amanarea inceperii sarcinii respective crezand ca, in viitor, cu o dorinta mai mare si rezultatele vor fi mai bune.
Oamenii care au un astfel de comportament de amanare isi pot afecta viata de zi cu zi si cariera. Ei ajung in situatia de a pierde oportunitati ceea ce le scade stima de sine, ei acumuleaza emotii negative si astfel se simt lipsiti de energie si nefericiti.
Conform psihologilor obiceiul de amanare constanta trebuie sa fie controlat. Un lucru imbucurator este ca amanarea nu este innascuta ci o tendinta dobandita, ale carei simptome pot fi combatute. Fiecare persoana trebuie sa se concentreze pe prezent, pe sarcinile de baza, sa isi stabileasca foarte clar ce are de facut si care sunt obiectivele. Cu alte cuvinte, este necesar sa isi asume responsabilitatea pentru orice decizie, sa evolueze in mod eficient, sa inceteze sa-si manifeste tendinta de a fi o victima a circumstantelor.
Amanarea afecteaza oamenii care au anumite temeri – de schimbare, de esec, de infrangere, de a avea succes, de timiditate, de durere, si asa mai departe – astfel intarzie actiunile de a face lucruri importante. Teama de esec sau frica sunt bazate pe emotii si nu pe logica, de aceea afecteaza negativ eficienta.
Intarzierile sunt bazate in mare parte pe emotii negative si dezorganizare. Multi oameni amana solutionarea sarcinilor complexe si dau prioritate celor simple, astfel problemele mai urgente sau mai importante se aduna pentru ca sunt lasate deoparte si termenele de incepere a solutionarii lor amanate.
Amanarea apare la cei care au un job plictisitor, neplacut, care nu fac ceea ce le place si trebuie sa indeplineasca sarcinile din obligatie. Depresia si lipsa de energie sunt cauze ale unui comportament de amanare, de asemenea propriile aspiratii sau gandul inconstient ca un anumit lucru nu este important sunt factori determinanti ai tendintei de a intarzia anumite actiuni.
Amanarea poate fi rezultatul lipsei de abilitati sau a fricii de a lua decizii, fiind incert de corectitudinea lor, sau poate fi determinata de perfectionism, de dorinta de a indepli sarcinile foarte bine in cele mai mici detalii.
Cei care au o inclinatie spre perfectionism au tendinta de a gandi irational si nu de a veni cu o idee stralucita construita in scopul de a fi pusa in aplicare. De asemenea, gandirea celor perfectionisti creeaza un cerc vicios, in sensul ca ei incearca sa-si stabileasca obiective de neatins pe care nu sunt capabili sa le atinga deoarece ele sunt din start nerealiste si astfel prin presiune constanta in atingerea perfectiunii ajung sa-si reduca eficienta si productivitatea, si sa traiasca stari de anxietate, dezamagire si depresie. Oamenii sufera de amanare pentru ca nu stiu cum sa se organizeze, nu au resursele necesare si simt o teama ca nu ar putea face fata.
Comportamentul de amanare poate duce la probleme de sanatate, persoana fiind afectata de stres fizic si nervos deoarece ajunge sa isi rezolve sarcinile intr-o perioada limitata de timp, isi reduce orele de somn, bea multa cafea pentru ca sa ii dispara starea de oboseala si chiar nu mai are timp nici sa manance. Psihologii sunt de parere ca o astfel de persoana este stresata, nemultumita, dezvolta un sentiment de vinovatie, de aceea trebuie sa-si impuna sa nu manifeste acest obicei de amanare.
Fiecare om trebuie sa aiba incredere in el, sa fie convins ca poate face fata la timp problemelor din prezent, sa isi schimbe atitudinea fata de indeplinirea sarcinilor complexe, mai grele si mai urgente, sa-si stabileasca corect obiectivele, sa-si planifice cat mai bine timpul in scopul de a fi productiv si de a obtine rezultatele dorite.
Cand simte ca are o remuscare sau un sentiment negativ ca face o munca inutila, trebuie sa-si impuna sa revina la stari pozitive si in acest sens poate face o pauza, poate dormi putin, sau face o plimbare in natura, poate gasi ceva care sa-l inspire si astfel sa isi schimbe starea rea in una de bine.
