Oare de ce ar vrea oamenii sa se lase de gandit? De ce aceasta actiune atat de importanta in cele mai cheie momente ale vietii noastre ne poate pricinui necazuri si dureri, atat de mari incat sa vrem sa ne lasam de ea?
Cartea „Cum m-am lasat de gandit” este un mic tratat pentru intelectualii epuzati si apare probabil ca si o replica a cartii „M-am hotarat sa devin prost”, care centreaza un tanar intelectual de origine franceza, ce doreste sa faci pasii necesari cat sa scape de sclipirile inteligentei, insa in cele din urma nu reuseste si-si vede de ale lui in continuare.
Poate ca Martin Page nu a stiut ce metode sa-i ofere personajului sau pentru a deveni prost si poate ca Hannes Stein, jurnalist si autor de carti printre care si autorul cartii „Cum m-am lasat de gandit”, vine cu idei mult mai bune, care dupa el dau roade si astfel devii banal, mediocru, un om care se poate bucura de toate placerile vietii, fie ele vulgare, fie lipsite de sens.
Cartea contine astfel o serie de reguli pe care intelectualii epuizati trebuie sa le urmeze ca sa poata trai fericiti, deoarece asa cum si un citat, cel cu care debuteaza cartea, apartinand lui Bertolt Brecht, declara „Gandirea agera este un chin. Iar omul intelept o ocoleste, de-i sta in putere”, intr-adevar inteligenta ne poate face de cele mai multe ori sa suferim.
De ce suferim cand suntem inteligenti?
E o intrebare la care Hannes Stein reuseste sa raspunda pe parcursul a 250 de pagini, lectura cartii nefiind deloc usoara, avand in vedere ca se dau exemple concludente din cadrul istoriei, din cadrul politicii, a economiei, a religiilor de pretutindeni.
Pe scurt trebuie sa renuntam la inteligenta deoarece altfel nu putem trai noi cu insine si cu intreaga lume; pentru ca nimeni nu vrea sa faca dragoste cu un monstru plin de inteligenta ce poarta ochelari grosi, pentru ca acel monstru nu starneste nici macar simpatie si pentru ca tot acel monstru isi pune mereu intrebari si are indoieli si asupra celor mai banale lucruri.
„Viata este o impertinenta solitara” declara autorul, iar pentru asta trebuie sa facem tot posibilul sa putem trai cu ea si in ea. Trebuie sa supravietuim in lumea moderna si trebuie sa ne complacem in situatii, sa invatam cum sa facem compromisuri pentru a ne fi bine si sa invatam sa fim ipocriti.
Cartea „Cum m-am lasat de gandit” contine o serie de pasi, de reguli stricte ce trebuie urmate pentru a putea trai in sensul abject al cuvantului si in plus contine si invataturi serioase pe aceasta baza, paginile cartii fiind in cele din urma chiar o „bijuterie scanteietoare de eseistica”, „un pamflet polemic swiftian dedicat ratiunii critice”, care in cele din urma este dedicat chiar ignorantei feroce.
Fiecare capitol din „Cum m-am lasat de gandit” se incheie foarte concludent, scurt si la obiect cu sfaturi, numite de autor exercitii practice, pe care trebuie sa le urmezi in cazul in care esti un intelectual epuizat, iar acestea sunt chiar foarte usor de pus in practica daca avem vointa.
Primele sfaturi sunt: „Aprobati ostentativ timp de o saptamana pe toti cei care va ies in cale”, deoarece argumenteaza autorul, asa ne vom usura simtitor sufletul si nu vom mai cauta dispute de idei. „Procurati-va un rezumat al sondajelor de opinie.
In cadrul conversatiilor, sustineti mereu parerea majoritatii”, „Faceti rost de o imagine a lui Socrate si aruncati cu sageti in ea”, „Suprimati-va din vocabular toate cuvintele de origine straina”, „Inscrieti-va intr-o asociatie de tir”. Aceste exercitii practice se continua vertiginos cu o a treia cale catre renuntarea la gandit, aceasta fiind rasul, deci dorinta de a demonstra ca aveti simtul umorului.
Asta inseamna ca trebuie sa contati si pe o serie de daruri pamantesti, care sunt enumerate in cadrul cartii „Cum m-am lasat de gandit”, ca fiind urmatoarele: bogatie, putere, incredere in sine, liniste interioara, curaj, sex, sanatate, respect fata de sine, iar toate acestea trebuie vizate in pasii esentiali ce trebuie urmati. Sa fie ca si un crez, sa fie ca si un obiectiv de atins in viata.
Alte sfaturi pentru reusita pe care ni le ofera Hannes Stein sunt: sa privim macar patru ore pe zi programe amuzante la televizor, sa invatam pe dinafara macar trei bancuri acceptate de toate lumea, sa mergem intr-un cort cu bere la Oktoberfest, sa aprobam intotdeauna, prin identificarea cu celalalt, sa scriem pe oglinda din baie ca noi suntem cei care au intotdeauna dreptate, sa ne aranjam si sa ne respectam tot mai mult, sa memoram macar trei teorii conspirationiste si sa le aprofundam etc.
Toti acesti pasi ii vor ajuta pe cei care vor sa se lase de gandit sa aiba o viata mai buna. Cartea „Cum m-am lasat de gandit”, un mic tratat pentru intelectualii epuizati poate fi chiar si o controversa, o idee de a invata despre cum sa te lasi de invatat, o carte poate mult prea recomandata celor supusi chinurilor gandirii, dar care cel mai probabil in cele din urma, la finalizarea lecturii cu pricina se vor trezi si mai pustiiti de ganduri si mai in deriva decat erau la inceput. Riscurile meseriei sunt prezente in cele mai bizare forme.
