Desi marea majoritate a oamenilor isi pot mentine echilibru fara nici cel mai mic efort, putini cunosc motivele pentru care se poate realiza acest fapt. Echilibrul reprezinta o conlucrare intre sistemul nervos, cerebel si urechea interna. Chiar daca pare absurd, echilibrul nostru se datoreaza acestora.
Echilibrul reprezinta capacitatea innascuta a omului de a se mentine in pozitie verticala si de a se deplasa fara a exista riscul de a cadea.
Acest fenomen este asigurat printre altele de o parte a creierului, situat la baza craniului, mai precis cerebelul. Prin conexiunile sale cu trunchiul cerebral, cerebelul primeste informatii de la sistem prin intermediul impulsurilor nervoase provenite din diverse parti ale corpului uman: musculatura sau urechea interna.
Pornind de la aceste informatii trimise prin intermediul sistemului nervos, creierul reuseste sa controleze si sa mentina echilibrul pe verticala al organismului uman.
Insa creierul nu ar reusi fara informatiile receptionate prin intermediul ochilor si al urechii interne.
Urechea interna, parte integranta a sistemului auditiv, are in componenta o parte denumita medical sistem vestibular, al carui rol principal este de a controla echilibrul corpului uman.
Acest sistem vestibular cuprinde si trei canale semicirculare care contin un lichid. In momentul in care corpul uman executa diverse miscari, precum inclinarea capului, rotatie, accelerare, acest lichid se misca in interiorul sistemului si a celor trei canale. In aceasta miscare stimuleaza transmiterea de informatii, prin sistemul nervos catre cerebel. Acesta in urma analizei informatilor receptionate va emite comanda necesara mentinerii echilibrului.
Insa nu trebuie sa uitam si un alt aspect esential: echilibrul uman este determinat de centrul de greutate specific oricarui corp. Atunci cand centrul de greutate cade perpedicular, in interiorul corpului echilibrul se poate mentine fara mari probleme. In momentul in care centrul de greutate se deplaseaza mult, unghiul fiind mult mai mare in comparatie cu pozitia de echilibru, atunci persoana respectiva nu isi va putea mentine corpul in pozitie verticala, pierzandu-si echilibru si cazand fie in fata, fie in spate, in functie de unde este situat centrul de greutate in acel moment.
Nu trebuie sa avem impresia ca orice schimbare a centrului de greutate va determina dezechilibre. De exemplu, atunci cand pasim, fie ca ne plimba sau alergam, centrul de greutate al organismul se modifica. In acel moment echilibrul depinde de modul in care percepe urechea interna si cerebelul situatia.
Fara un echilibru perfect pozitia bipeda, specifica omului nu ar fi posibila. Practic echilibrul este functia care ne permite sa fim consienti in orice moment de pozitia noastra in spatiu.
Asa cum am observat, echilibrul depinde de buna functionarea a nervilor motori, cerebel sensibilitate, centrul de greutate al organismului si urechea interna. Orice dezechilibru in buna functionare a cel putin unuia din elemente poate determina probleme, mai usoare sau mai grave, in mentinerea corecta al echilibrului pe verticala a propiului organism.
Dintre tulburarile de echilibru care se manifesta la corpul uman aminitm
- Vertijul;
- Sindromul cerebelos;
- Ataxia.
Vertijul este descris de pacienti ca fiind asemanator cu senzatia pe care o ai in primele clipe cand pasesti pe un vas. Din cauza valurilor, mai ales cand marea este agitata ai impresia unui mers leganat, existand la inceput teama de a nu ne dezechilibra si cadea din picioare.
Medical vorbind, vertijul reprezinta o senzatie falsa de deplasarea a corpului in raport cu spatiul inconjurator.
Aceasta afectiune este determinata de o dereglare in buna functionare a celor doua urechi interne. Simptomele caracteristice acestei boli sunt: greturi, transpiratii, depigmentarea temporara a epidermei (paloare), stari de anxietate si agitatie, de neliniste.
In literatura de specialitate regasim si „ false vertijuri” acele stari de inmuiere a picioarelor, senzatia de instabilitate, teama psihologica de a nu cadea, vedere incetosata. Aceasta afectiune este denumita „falsa” deoarece cauzele care determina aceste simptome nu au legatura cu vreun dezechilibru al urechii interne, ci cu alte cauze medicale.
O alta forma de tulburare al echilibrului uman este „sindromul cerebelos”, determinata de afectiuni ale cerebelului, afectiuni care se traduc in practica prin dificultatea de a coordona miscarea organismului, tulburari de mers si imposibilitatea de a sta in pozitie verticala. Afectiunea este determinata de anumite leziuni ale cerebelului ca urmare a unor afectiuni ale vaselor sangvine, al unei tumori, intoxicatii sau infectii.
Mai exact, persoanele care sufera de aceasta afectiune, pentru a-si mentine echilibrul atunci cand sunt in pozitie verticala, trebuie sa stea cu picioarele departate. Mersul acestor persoane este asemanator cu cel al unei persoane care a ingerat cantitati mari de alcool. Nu exista un tratament specific bolii. Pentru remediu trebuie identificata si vindecata afectiunea care a generat aceea leziune a cerebelului. Toate acestea in combinatie cu sedintele de recuperare, denumite kinetoterapie.
O forma destul de grava a tulburarii echilibrului o reprezinta ataxia. Boala este determinata de o sensibilitate excesiva a pacientului , mai precis in momentul in care acesta inchide ochii are dificultati reale in mentinerea echilibrului pe verticala.
Astfel vedem ca pentru o actiune, aparent naturala si usoara a organismului este obligatoriu sa acordam o atentie deosebita mentinerii in stare perfecta de functionare a ochilor, urechii interne, a cerebelului, a musculaturii si tendoanelor, etc. Organismul uman functioneaza ca un tot unitar. Dereglarea unei componente determina dereglarea intregului sistem.
