Splina este un organ foarte important în organism deoarece are numeroase funcții: de rezervor sanguin, de apărare, funcție endocrină, metabolică, hemobolică-hematopoetică și hemolitică. Rolul splinei în procesele patologice nu este deloc neglijat, ea reacționează și participă la multe modificări în cadrul acestor procese, care sunt de natură morfo-funcțională.
Fiecare dintre noi a experimentat o durere de splină
Durerea este un simptom greu de suportat și foarte important în cazuri de splenomegalie sau mărirea splinei în volum.
Splina este în legătură cu organele din jur. Se află în hipocondrul stâng în zona posterioară și profundă a acestei regiuni, într-o ,,lojă˝ numită splenică care se află între diafragm, coada pancreasului, stomac, rinichiul stâng și unghiul stâng al colonului. Forma sa este ovoidală. Are lungimea de 12-14 cm, grosimea de 3-4 cm și lățimea de 8-9 cm. Poate cântări 200 g. În partea bolții diafragmului este fața externă a splinei, iar spre cavitatea abdominală este fața internă a splinei care este concavă. Spre coada pancreasului apare versantul posterior al splinei ce este una din subdiviziunile feței interne a splinei, iar spre stomac apare versantul anterior al splinei.
Splina își poate mări volumul în cazul unor boli acute și cronice foarte grave și de natură diferită.
La copil, splina își mărește volumul în caz de icter hemolitic, infecții diferite, talasemie, hemoglobinopatie. La adult splenomegalia apare în cazuri de hepatită, tuberculoză, endocardită bacteriană subacută, septicemie, mononucleoză infecțioasă și alte boli de natură infecțioasă și inflamatorie. Cazuri grave de splenomegalie sunt la bolnavii de chist hidatic, mieloleucoză cronică, boala Hodgkin, boala Gaucher și altele. La persoanele trecute de vârsta de 45 de ani, splenomegalia apare când acestea dezvoltă policitemii, leucemii mieloide, tumori, tulburări în circulația venei porte, etc.
La o persoană sănătoasă, splina este normală și astfel nu apare nici un semn la nivelul regiunii unde se află poziționată. Dacă apare o mărire a volumului ei, poate fi realizată palparea acestui organ deoarece va depăși rebordul costal.
Cauzele splenomegaliei
Splenomegalia poate trăda un număr foarte mare de boli din care fac parte: tumorile și chisturile, bolile infecțioase, hemolitice, parazitare, congestive, metabolice și proliferative.
Cele mai frecvente tumori care determină marirea splinei în volum sunt: limfosarcoamele și chisturile hidatice. Bolile infecțioase care provoacă splenomegalie sunt: hepatita acută epidermică, endocardita bacteriană subacută, febra tifoidă, boala Haverhill, tuberculoza splenică primară, sindromul Felty, mononucleoza, bruceloza, periarterita nodoasă.
Bolile hemolitice ce duc la splenomegalie sunt: anemia hemolitică dobândită, icterul hemolitic congenital familial, anemia pernicioasă, hemoglobinopatia, neutropenia splenică primară, pancitopenia splenică primară, talasemia, boala Werihof. Bolile parazitare care cauzează splenomegalia sunt: histoplasmoza, malaria și chistul hidatic.
Din categoria bolilor congestive care provoacă mărirea în volum a splinei fac parte: pericardita constrictivă, compresiunea venei cave, ciroza, insuficiența cardiacă, sindromul Budd-Chiari, tromboza, obstrucția venei splenice, flebita, cavernomul venei porte. Bolile metabolice ce duc la splenomegalie sunt: amiloidoza, histiocitoza X, boala Niemann-Pick, boala Gaucher, boala Schuller-Cristian-Siwe-Letterer.
În cazul unor afecțiuni care nu sunt depistate prin simptome clare la început, mărirea în volum a splinei poate fi un semn al acestora, foarte important în stabilirea diagnosticului. Splenomegalia ușoară apare în cazuri de: malarie acută, febră tifoidă, endocardită subacută, tifos exantematic, nucleoză infecțioasă, carență de fier, anemie pernicioasă, anemie hemolitică, leucoză acută, purpură trombocitopenică idiopatică Werlhof.
Când splina ajunge la jumătatea distanței dintre rebordul costal și ombilic este vorba despre splenomegalia moderată care este provocată de: infecții subacute, infecție splenică primară, tuberculoză, infarct splenic, hipertensiune portală, sifilis congenital, amiloidoză, tumori benigne, sarcoidoză.
Splenomegalia pronunțată este în următoarele afecțiuni și boli: poliglobulie, anemie hemolitică congenitală, boala Hodgkin, limfosarcom, sindrom Banti, limfoleucoză. Splenomegalua enormă ocupă mare parte din abdomen, se întinde până în zona de sub ombilic și apare în cazuri de: chisturi de splină, malaria cronică, mieloleucoză cronică, boala Gaucher, limfomul giganto-folicular.
