Boala Hodgkin este numită și limfogranulomatoza malignă. Această boală face parte din categoria limfoamelor maligne, ale bolilor neoplazice ale țesutului limfatic. Boala Hodgkin se caracterizează prin adenopatii superficiale sau profunde, prin prezența celulelor Reed-Sternberg (celule maligne specific acestui sindrom).
Alte simptome sunt: febra, pruritul, splenomegalia. Această boală apare îndeosebi la bărbați, la persoanele care au vârsta între 20 și 40 de ani. Boala are patru stadii, timp în care numărul de celule Reed-Sternberg crește iar cel de limfocite scade. Boala începe în interiorul țesutului limfatic și se manifestă prin invazia acestuia cu celule Reed-Sternberg, în mod dezordonat.
La început apar simptome de adenopatie superficială, în zona laterocervicală, inghinală ori axilară. De asemenea se pot manifesta stări de febră și prurit încă din faza de debut a acestui sindrom. Treptat, se dezvoltă splenomegalia și adenopatia, iar boala Hodgkin ajunge să afecteze toate organele din corp. Apar infiltrații cutanate, prurit, zone cu pigmentație brună la tegumente, tulburări nervoase, tulburări osoase, pleurezii, afecțiuni digestive, manfestări pleuro-pulmonare și altele.
Splina este destul de mult afectată, astfel splenomegalia poate fi moderată dar nedureroasă. Stările febrile sunt prezente dar se manifestă neregulat. Pentru stabilirea diagnosticului se fac analize de laborator. În cazuri de limfom Hodgkin apare anemiamicrocitară hipocromă, anemia hemolitică, eozinofilia, limfopenia, leucocitoza, monocitoza. De asemenea, albuminele sunt scăzute, fibrinogenul este crescut, iar prin biopsia ganglionară se pot descoperi celule Sternberg gigant care demonstrează că boala s-a instalat.
Principalele complicații ale bolii sunt: insuficiența hepatică, infecțiile bacteriene, infecțiile tuberculoase, infecțiile virale, leucopenia, anemia, trombocitopenia. Potrivit medicilor boala este fatală, durata medie de viață este de 3-4 ani. Limfomul non- Hodgkin nu este de fapt o boală ci reprezintă un grup complex de boli.
Cert este că în cazul acestor limfoame, limfocitele sunt distruse (este vorba despre celulele albe din sânge care au rol important în imunitate). Debutul bolii este în ganglionii limfatici, dar poate afecta organele interne, îndeosebi țesuturile limfoide ale mucoasei gastrice sau cele de la nivelul pielii. Boala începe în țesutul limfatic și apoi poate afecta măduva osoasă, plămânii, ficatul, scheletul și alte organe.
