Limbajul corpului și gesturile unei persoane dezvăluie mai mult decât ar presupune acea persoană că poate transmite. Prin urmare, comunicarea nu constă doar prin cuvintele rostite, partea cea mai semnificativă se poate ascunde în spatele unor gesturi, semnale non-verbale, poziții.
Fiecare persoană are propriul limbaj corporal, dar unele gesturi se aplică în mod egal tuturor oamenilor. Limbajul corpului și gesturile pot arăta adevăratele sentimente ale unei persoane.
Navigare rapidă în articol:
- Oamenii sensibili citesc cu ușurință gândurile altor oameni.
- Ce înseamnă când caști des?
- Vocea, privirea și limbajul corpului
- Principalele greșeli într-o conversație.
Oamenii sensibili citesc cu ușurință gândurile altor oameni.
Unii oameni pot citi cu ușurință ce se ascunde în spatele zâmbetelor false ale oamenilor. Nu este nevoie de nicio situație de interogatoriu. Mai degrabă, trebuie puțină atenție la acțiunile oamenilor, la mișcările feței, ale mâinilor și picioarelor.
Principalele gesturi pe care le fac oamenii sunt:
- Picioarele încrucișate și brațele strânse la piept arată o atitudine negativă.
- Coborârea într-un timp foarte scurt a pleoapelor, în mod frecvent și complet involuntar, poate arăta că persoana respectivă nu poate rezista observației primite și minte.
- Atingerea frecventă a nasului este semn de nervozitate.
Acestea sunt doar câteva exemple simple de gesturi pe care le fac oamenii. Cu puțină practică limbajul corpului se poate învăța și astfel cunoașterea oamenilor nu mai este o problemă. Acest lucru poate ajuta în viață, de exemplu într-o întâlnire de afaceri sau într-un interviu de angajare. Dacă ajungi să citești corect gesturile și limbajul corpului oamenilor din jur, poți învăța mai multe lucruri despre viața lor interioară, sau poți afla lucruri despre un alt stil de viață.
Oamenii sensibili au capacitatea de a fi atenți la detalii, la emoții și la evenimente, și astfel pot citi de fapt pe ceilalți oameni. Prin citirea expresiilor faciale și citirea minții pot preveni neînțelegerile și conflictele. Oamenii transmit informații prin ochi, postură, gesturi, expresii faciale și chiar prin zâmbete. Este deja dovedit de cercetători că 80% din informații sunt transmise prin limbajul corporal, iar 20% prin cuvinte.
Ce înseamnă când caști des?
Căscatul poate fi și un semn de boală dacă este legat de proasta oxigenare a sângelui ce se produce pe fondul unor boli. Medicii spun despre căscat că poate indica epilepsia, encefalita, migrena, insuficiența cardiacă sau deficitul de magneziu și fier în organism. Oamenii pot căsca atunci când au anemie, deoarece lipsa fierului în organism poate duce la scăderea hemoglobinei și la probleme cu transportul oxigenului în sânge. Anumite malformații congenitale cum este de exemplu defectul septal poate crea, la fel ca în cazul insuficienței cardiace, o proastă oxigenare a sângelui. În aceste cazuri pacienții cască frecvent.
Căscatul, un semn de plictiseală
Mulți oameni cred că acesta este declanșat de oboseală și inactivitate, dar poate fi și un semn de plictiseală. O persoană care execută o activitate repetitivă are tendința de a căsca. De asemenea, această formă de căscat apare la oamenii care fac ceva monoton sau care stau la coadă un timp îndelungat.
La oameni apare și o formă de căscat în situații de stres și tensiune. De exemplu oamenii care sunt dominați de o persoană dură se pot simți stânjeniți și pot căsca pe fond de stres. Oamenii care trăiesc situații de anxietate sunt înclinați să caște. În situații de stres limbajul corpului ne trădează starea, căscatul este un comportament enigmatic la fel ca sughițul și gâdilatul.
Trecerea de la o activitate la alta poate declanșa de asemenea o formă de căscat. Un om care face ceva și la un moment dat cască, arată că în curând va face altceva. Un om are tendința de a căsca și atunci când ascultă pe cineva care vorbește prea mult și îl plictisește, sau după ce își ia la revedere de la cineva.
Căscatul este și un semn de a domina pe cineva. Oamenii care simt nevoia să se afirme au obiceiul de a căsca la un moment dat în timpul conversației.
Vocea, privirea și limbajul corpului
Intensitatea vocii spune lucruri importante despre o persoană, în privința dominației. De exemplu, s-a constatat faptul că:
- Dacă vocea este joasă înseamnă că acea persoană este dominantă.
- Dacă vocea este înaltă, înseamnă că acea persoană este supusă.
- Bărbații cu voci profunde au un nivel ridicat de testosteron.
- Oamenii care vor să fie dominanți au obiceiul de a-și coborî timbrul vocii.
- Oamenii care nu vor să spună nimic vorbesc lent și pe un ton jos.
- Oamenii care își doresc să fie ascultați își ridică timbrul vocii, au obiceiul de a țipa.
- Timbrul descendent al vocii este asociat cu dominanța și siguranța.
- Timbrul vocii pronunțat variază în funcție de emoțiile trăite.
- Intonația ajută o persoană să-și exprime emoțiile și sentimentele.
În funcție de situațiile din viață și de experiențele trăite, oamenii vorbesc între ei în moduri diferite. Intonația are un caracter individual, timbrul vocii și modul de pronunțare al cuvintelor diferă de asemenea.
Privirea este importantă în comunicare
Oamenii care se privesc în ochi pot transmite multe lucruri. S-a constatat faptul că oamenii care sunt subordonați își urmăresc superiorii foarte mult timp, atenția lor se îndreaptă asupra șefului. Când aceștia își coboară privirea și își țin mâinile și picioarele pe lângă corp încearcă să pară mai mici, ascultători, sau mai puțin amenințători.
Oamenii care nu-și privesc interlocutorul în ochi au un sentiment de insecuritate. Probabil că simt că sunt judecați de interlocutor și de aceea își mută privirea în altă parte.
Persoanele care sunt dominante au mișcările oculare mai lente, mai uniforme, nu fac mișcări bruște, sunt mai sigure pe ele. În timpul conversațiilor, persoanele dominante își arată dominația vizuală. Persoanelor dominante le place să vorbească pentru că vorbitul le oferă posibilitatea de control mai mult decât ascultatul. Au obiceiul să vorbească mult, adoptă mai mult rolul de vorbitor decât de ascultător.
Principalele greșeli într-o conversație
De obicei oamenii vorbesc pe rând în timpul conversației. Potrivit psihologilor, oamenii știu exact când să se oprească și când să intervină. Și totuși, această regulă nu se aplică mereu. Există oameni care vorbesc foarte mult sau care nu-l ascultă pe interlocutor, sau oameni care vorbesc în același timp.
Unii oameni preferă rolul de ascultător și rămân așa în timpul conversației. Ei transmit doar aprobări din cap, zâmbete scurte și răspunsuri verbale simple pentru a arăta că sunt de acord cu ceea ce spune cel care vorbește. Dacă aprobarea din cap este lentă, înseamnă că este exprimat acordul. Dacă aprobarea este rapidă, înseamnă că s-a instalat nerăbdarea de a vorbi. Mișcarea rapidă a capului poate exprima și dezacordul.
Dacă ascultătorul începe să pună întrebări înseamnă că nu dorește să vorbească. În acest mod el îl determină pe celălalt să continue să vorbească. De obicei femeile fac acest lucru cu bărbații și ei înțeleg că ele sunt interesate de persoana lor. În acest mod, ei se simt încurajați și continuă să spună fel de fel de lucruri pentru a impresiona.
Persoanele care își doresc să vorbească pentru că s-au plictisit doar să asculte fac anumite gesturi negative. De exemplu trag aer în plămâni, ridică mâna, își măresc ochii, oftează, cască, deci fac anumite lucruri prin care îl descurajează pe cel care vorbește.
Metode prin care oamenii întrerup conversația
Principalele tertipuri și gesturi pe care le au oameni în timpul conversației sunt:
- Dacă o persoană are comentarii prin care spune că nu este de acord cu interlocutorul înseamnă că ripostează, își dorește să-și exprime un punct de vedere și să vorbească. Astfel încearcă mai întâi să-și derute vorbitorul.
- Dacă o persoană spune că este de acord cu cel care îi vorbește, ea are intenția de a-l asculta în continuare și de aceea face remarci pozitive la adresa lui.
- Persoanele care întrerup dialogul au obiceiul de a vorbi mai tare, de a manifesta indiferență la ce li se spune. Astfel pot avea șanse de câștig mai mari să obțină cuvântul.
- Dacă o persoană care vorbește vrea să cedeze cuvântul are tendința de a privi în altă parte, de a coborî tonul vocii, face anumite gesturi cu mâna, își poate încheia mesajul cu o frază negativă (ex. Nu știu!) sau poate ridica din umeri.
- Cel care vorbește și este întrerupt are tendința de a vorbi mai tare pentru a-și putea continua discursul.
- Oamenii care vor să-și prelungească discursul folosesc expresii prin care îl determină pe interlocutor să rămână în rolul de ascultător. Astfel el îi spune: „Știi ce vreau să spun?” „Nu-i așa?” „Întelegi?” Acestea sunt expresii prin care interlocutorul este încurajat să asculte în continuare și să exprime doar câteva interjecții de aprobare.
- Dacă o persoană vorbește cu agresivitate, cea care ascultă încearcă să scape și acest lucru este observat prin limbajul corpului ei. Are tendința de a-și orienta corpul în altă direcție și de a-și feri privirea cât mai mult timp. O astfel de persoană care se retrage îi dă curaj vorbitorului să continue conversația pentru că nu o vede ca pe o amenințare.
Ce informații transmit oamenii prin cuvintele folosite în conversație?
Unii oameni vor să atragă atenția asupra lor în timpul conversației și astfel ei au obiceiul să vorbească doar despre ei. De asemenea, au obiceiul să scoată în evidență faptul că au cunoscut anumite persoane importante, și astfel să transmită mesajul că trebuie să fie admirați mai mult deoarece au un anturaj atât de bun. Există oameni care folosesc mereu cuvântul „eu” deoarece sunt preocupate doar de persoana lor. Dacă s-ar referi la un cadru general, ar folosi cuvântul „noi”.
Persoanele sceptice, pentru care lucrurile nu sunt ceea ce par la prima vedere, au obiceiul să folosească cuvinte: „totuși”, „dar”, „posibil”, etc. Aceste persoane vor să-și exprime și un alt punct de vedere și să exprime o părere contrară. Dacă o persoană abordează anumite subiecte impersonale, ea nu vrea să atragă atenția supra ei, din timiditate sau din dorința de a nu ieși prea tare în evidență. O astfel de persoană îndreaptă conversația spre interlocutor și caută să abordeze subiecte care îl interesează pe acesta.
Una dintre expresiile folosite frecvent în vorbirea curentă este „știi tu”. Femeile folosesc expresia pentru a-și arăta încrederea în ele, în ceea ce spun. Bărbații folosesc expresia pentru a arăta nesiguranța. Deci scopul în care este folosită expresia de către femei și bărbați este diferit.
Critica – este bună sau rea?
Oamenii care vor să critice pe cineva și caută să reducă din mesajul transmis folosesc expresia „nu vreau să mă înțelegi greșit”, „nu vreau să te superi”. De asemenea, prin astfel de expresii ei previn reacțiile negative pe care le-ar putea avea interlocutorul atunci când este criticat.
De multe ori în viață discuțiile trebuie să fie constructive, bazate pe apreciere și respect. Evaluarea și critica pot fi asociate cu temerile și inhibițiile pe care le au mulți oameni. Fie că este vorba despre persoana care critică sau de cea care este criticată, ambele se simt incomod în rolul lor, într-o astfel de conversație negativă. Cea care critică se teme să nu fie înțeleasă greșit. Cea care este judecată are o stare neplăcută într-o astfel de discuție.
Contează foarte mult să ai tact atunci când critici o persoană:
- Situațiile critice și conflictele pot distruge relațiile și încrederea reciprocră.
- Dacă discuțiile însă decurg bine, se poate crea o conectivitate și se poate spori încrederea reciprocă.
Limbajul corpului reprezintă o comunicare a simțurilor. Deseori nici nu este nevoie de vorbe pentru că prin limbajul corpului și prin gesturi se pot transmite sentimente față de alte persoane. Unele atribute faciale (caracteristicile fizionomiei) sunt asociate cu dominația, iar unele acțiuni faciale (ex. ridicarea sprâncenelor) pot transmite alte informații interesante despre o persoană.
Este important să observăm cu atenție persoana cu care vorbim, să-i analizăm postura, gesturile, expresiile faciale neobișnuite și semnificația acțiunilor pe care le face. Trebuie să vedem ce ne comunică expresia și postura sa despre persoana cu care interacționăm. Toți indicatorii comportamentali au un conținut vast de informație. Felul cum o persoană vorbește, își mișcă mâinile și picioarele, sprâncenele, ochii, cum zâmbește poate arăta cât de mult este implicată în conversație și ce atitudine are în realitate. Chiar și întreruperile conversației pot să ofere multă informație despre acea persoană.
