In majoritatea cazurilor, sifilisul este o boala care se transmite prin contact sexual. Virusul intra in organismul persoanei infectate prin penetrarea mucoaselor. De asemenea, cei bolnavi de sifilis sunt mai susceptibili la Sida. In alte circumstante, copiii nou-nascuti mostenesc afectiunea de la mamele lor, chiar inca din primele saptamani de sarcina ale acestora.
Alte portite de intrare ale bolii apar in cazul personalului medical ce acorda ingrijiri pacientilor. Daca cineva se taie accidental cu diverse instrumente folosite pentru tratarea acestora, virusul se poate lua. Totusi, daca mucoasa celor infectati este sanatoasa, atunci riscurile de imbolnavire cu sifilis sunt extrem de scazute.
Perioada de incubatie a sifilisului se incadreaza intre 14 si 40 de zile. Exista numai putin de trei stadii ale bolii, sinonime cu modul de dezvoltare si de aparitie al oricarei infectii transmisa pe cale sexuala. In prima faza, bolnavii vor prezenta o ulceratie foarte redusa ca dimensiuni (doar de cativa milimetri) in zona organelor genitale, precum vulva, anusul, scrotul sau colul uterin, sau in afara organelor genitale, cum ar fi pe limba sau pe gingii. Pentru ca este foarte mica, aceasta ulceratie poate ramane nevazuta de majoritatea celor infectati. Daca este tratata, ea se va evapora in cateva saptamani, insa induratia va persista pana la doua-trei luni.
A doua faza a dezvoltarii sifilisului se manifesta prin aparitia unor eruptii similare cu cele ale unei gripe obisnuite. Printre simptomele prezente se numara umflaturi ale ganglionilor, dureri de cap, temperaturi ridicate, stari de oboseala accentuate si greata. Faza aceasta apare in cateva luni de la diagnosticarea bolii.
In aceasta perioada isi vor face simtita prezenta doua eruptii, dintre care cea mai periculoasa este cea de-a doua, in urma careia vor aparea mici bube de culoare maronie si rosiatica. Tot acum, pacientii vor incepe sa aiba probleme de vedere, insa, in afara de acestea, nu vor mai prezenta alte semne ale bolii. Problema aici este ca aceasta faza poate dura chiar si cativa ani, in unele cazuri nedepasind stadiul al doilea. Cu toate acestea, nu trebuie sa sperati doar ca acest lucru sa ramana asa, intrucat sansele raman totusi scazute.
In fine, ultima faza de dezvoltare a sifilisului se manifesta prin aparitia unor noduli, care se vor transforma mai tarziu in ulceratiile propriu-zise. Ele vor infecta dermul sau hipodermul si au o forma mare. Deseori, vor aparea pe brate, pe piept, pe pielea de pe cap sau chiar pe fata. In unele cazuri, ulceratiile pot interveni in sens negativ, distrugand unele cartilaje din organism si, in acelasi timp, pot afecta sistemul osos.
Cateodata, sifilisul poate cauza si infarctul miocardic sau diferite probleme de ordin neurologic. Paralizia este si ea comuna si poate fi asociata, in unele cazuri, sifilisului care poate contribui la aparitia ei. Maduva spinarii este si ea afectata, lucru ce se traduce prin pierderi ale sensibilitatii, pierderi de echilibru si diferite alte dureri viscerale neprevazute.
Mai putem vorbi si despre un alt fel de sifilis, cel congenital, care apare la copiii care se nasc cu aceasta boala, ca urmare a faptului ca mamele lor au avut maladia. Exista doua feluri in care boala se poate manifesta. Cel precoce apare in primii doi-trei ani de viata ai copilului, din cauza atingerilor pielii, a oaselor si a altor organe interne. Sifilisul tardiv isi face simtita prezenta dupa aproximativ sapte-opt ani si prezinta aproximativ aceleasi cauze si aceleasi simptome cu sifilisul precoce. Nu trebuie sa uitati faptul ca aceasta boala poate fi tratata, chiar si in aceste situatii.
Diagnosticul sifilisului poate fi dat cu certitudine atunci cand se face un examen medical cu ajutorul microscopului sau prin verificarea serului sangvin. In situatia a doua, probabilitatea depistarii sifilisului este mai scazuta. Printre alte modalitati de depistare a siflisului se numara si testele VDRL sau Bordet-Wassermann, insa acestea pot sugera si existenta altor boli luate prin contact sexual, astfel ca nu sunt printre cele mai bune modalitati pentru depistarea bolii despre care vorbim.
Cea mai buna metoda de tratare a sifilisului este cea in care se foloseste penicilina sau tetraciclina, daca pacientii sunt alergici la primul medicament. In cazul in care stadiul sifilisului este inca in forma incipienta, atunci o singura doza fie de penicilina, fie de tetraciclina poate fi mai mult decat de ajuns. Altfel, acest tratament poate tine chiar si cateva luni. Important este sa stiti ca trebuie sa incepeti foarte devreme, pentru a preveni eventualele complicatii care pot aparea. Nu uitati ca o eventuala noua contaminare este in orice moment plauzibila, asa ca feriti-va si protejati-va cat de mult si cat de bine sunteti in stare.
Alt lucru pe care trebuie sa-l cunoasteti este acela ca daca sunteti bolnavi de sifilis nu puteti sa transmiteti virusul si altor persoane decat in primele doua stagii ale afectiunii. La fel de important este ca partenerii sexuali ai celor bolnavi de sifilis sa fie tratati din timp. In plus, tineti minte ca boala aceasta trebuie obligatoriu declarata, intrucat riscul infectarii celorlalti este foarte mare.
