Vitaminele sunt substanțe chimice organice benefice pentru organism dar luate în cantități mici, pentru ca să fim sănătoși. Majoritatea vitaminelor, deoarece nu pot fi sintetizate de către organismul nostru, este nevoie să fie obținute din alimentația zilnică. În ziua de azi, suplimentarea cu vitamine este destul de răspândită, dar obiceiul de a lua suplimente cu vitamine are un inconvenient, duce la creșterea apetitului în mod semnificativ și la obezitate în final. Sunt situații în care oamenii au devenit obezi datorită consumului suplimentar de vitamine în copilărie sau chiar în adolescență.
Există o clasificare a vitaminelor: hidrosolubile (sau solubile în apă) ca de exemplu B, acidul ascorbic, biotina; liposolubile (cele insolubile în apă) dar care sunt solubile în lipide (grăsimi) ca de exemplu A, D, E și K. Sunt și antivitamine care au acțiune antagonică asupra vitaminelor și dau efecte avitaminozice. Fiecare vitamină poate să aibă una sau mai multe antivitamine.
Efectele vitaminelor și sursele acestora – Tu știi ce să mănânci ca să fii sănătos?
Vitamina A se mai numește retinol, caroten și este o vitamină liposolubilă care are rol în întreținerea vederii (mai ales cea nocturnă), ajută la consolidarea oaselor și dinților, la sănătatea gingiilor, pielii, mucoaselor, împiedică formarea infecțiilor, are rol în funcția de reproducere și impiedică acțiunea radicalilor liberi în organism. Se determină din analiza de sânge. Valorile medii considerate normale sunt la adult 200-300 mg. Vitamina A se găsește în morcovi, ardei capia, ardei gras, sfeclă roșie, spanac, varză, urzică, ouă, lapte, ficat, pește.
Vitamina B1 sau tiamina este o vitamină hidrosolubilă esențială în producerea energiei în organism, ajută la degradarea proteinelor, glucidelor și a grăsimilor. Este indicată în combaterea unor afecțiuni: pareze, polinevrite, paralizii, boli infecțioase ale sistemului nervos, accidente vasculare, afecțiuni hepatice și biliare, stări de dezechilibru acido-bazic. Doze mai mari de vitamina B1 au efect diuretic.
Vitamina B1 se găsește în fulgi de cereale, legume uscate, orez integral, pâine integrală, drojdie de bere, lapte, tărâțe de grâu. Vitamina B2 este hidrosolubilă și importantă pentru producerea energiei în organism, are rol în distrugerea grăsimilor, glucidelor și a proteinelor. Este indicată în perioada de alăptare, în conjunctivită, afecțiuni alergice, hemoragii retiniene, enterocolite, anemii. Vitamina B2 se găsește în cereale integrale, ouă, lapte și drojdie.
Vitamina B12 este hidrosolubilă, cu acțiune importantă în sinteza ADN-ului și în creșterea și înmulțirea globulelor roșii. Sursele alimentare care o conțin sunt: lapte, ouă, carne, pește, crustacee. Nivelul crescut al vitaminei B12 indică boli ca leucemie, insuficiență hepatică severă. Nivelul scăzut al vitaminei B12 indică anemie pernicioasă, afecțiuni ale intestinului subțire, infecții cu paraziți, gastrită. Vitamina C este hidrosolubilă cu rol antioxidant, antiinfecțios, ajutând la absorbția Ca și Fe în organism. Se găsește în citrice, pătrunjel, cartofi, ardei iute, broccoli. Nivelul scăzut al acestei vitamine în organism apare în caz de sarcină, alcoolism, hipertiroidie, insuficiență renală.
Vitamina D este o vitamină liposolubilă produsă în piele sub acțiunea razelor ultraviolete și ajută la absorbția calciului și a fosforului în organism. Se găsește în pește, ouă, ficat și lapte. Este indicată în cazuri de rahitism, carii dentare, decalcifiere, lupus tuberculos, psoriazis și diferite leziuni. Este o vitamină contraindicată în nefrite, arterioscleroză, în timpul sarcinii (în doze mari). Vitamina E este liposolubilă și ajută la formarea globulelor roșii, protejarea organismului de radicalii liberi.
Este o vitamină recomandată în sterilitate, vărsături, tulburări neuromusculare, hepatită, reumatism, infarct, psoriazis, acnee. Dozele mari de vitamina E pot provoca hemoragii. Vitamina H sau biotina este o vitamină din complexul B cu rol în metabolismul carbohidraților, proteinelor și lipidelor. Se găsește în ficat, drojdie, spanac, somon, gălbenuș de ou. Vitamina K este liposolubilă și ajută la formarea unui coagulant natural în sânge (protrombina), la formarea oaselor, în prevenirea hemoragiilor. Se găsește în salată verde, urzici, roșii, spanac, mazăre, uleiuri vegetale, ouă, lactate.
Mineralele reprezintă microelemente importante vieții, ele provin din natură și organismul le asimilează prin alimentație. Mineralele sunt imporante în metabolismul din organism. Substanțele minerale, dacă se ține cont de sursa din care provin, pot fi organice și anorganice. Mineralele sunt importante și în transportul și procesarea oxigenului, transportul apei și transmiterea stimulilor către mușchi și sistemul nervos. Sănătatea sistemului osos depinde de asemenea și ea de minerale, care sunt asimilate sub formă de săruri (ex. clorura de sodiu = sarea alimentară) și nu sub formă metalică, care se divid în ioni pozitivi și negativi (Na +, clorura -).
Mineralele se găsesc în aproape toate alimentele inclusiv în băuturi. Persoanele care au o alimentație echilibrată nu au nevoie de minerale ca supliment. Mineralele sunt recomandate în perioada de sarcină și alăptare, sângerări menstruale, la pubertate. Mineralele ca și vitaminele asigură buna funcționare a organismului, dar să nu fie luate în cantități mari sau în combinații nedorite, atunci pot avea reacții adverse neplăcute în organism, pot deveni chiar nocive.
Calciul este un mineral abundent în organism, concentrat în dinți și oase, esențial în perioada de creștere a copiilor, dar și pentru vârstnici. De preferat este să se administreze împreună cu vitamina D deoarece ajută la absorbția mineralului în menținerea sănătății sistemului osos din organism. Este utilă o cură de suplimente de calciu și vitamina D timp de 3-4 săptămâni pe perioada de iarnă, când este redusă expunerea la razele solare. Calciul ajută la vindecarea rănilor, fără a lăsa urme și cicatrici. Nivelul scăzut de Ca indică spasmofilie, denutriție, hipo-paratiroidie, pancreatită necrozantă, insuficiență renală. Nivelul crescut de Ca este semn de hiper-paratiroidie, sarcoidoză.
Fierul este un oligoelement esențial ce se află depozitat în ficat, splină, cu rol important în producerea hemoglobinei, cu rol oxidant, în sinteza ADN-ului, în procesele de respirație și oxigenare tisulară. Fierul se găsește în carne, grâu, legume, crustacee. Nivelul crescut al fierului apare după transfuzii de sânge în cazul hepatitei, cirozei hepatice, anemiei pernicioase. Hivelul scăzut al fierului apare a efort fizic, boli cronice, hemoragii, cancer. Suplimentul de fier se admnistrează doar la sfatul medicului, deoarece fierul se elimină greu din organism.
Fosforul este un mineral prezent în organism sub forma fosfatului de calciu, ajută la formarea oaselor, sinteza acizilor nucleici, fosfolipidelor, mielinei, metabolismului energetic. Se găsește în pește, ouă, carne, legume, verdețuri, fructe. Nivelul crescut de fosfor apare în cazul de insuficiență renală, hipo-paratiroidie, sarcoidoză. Nivelul scăzut al fosforului este în caz de alcoolism, insuficiență ori întârziere de creștere, septicemie, hiper-paratiroidie, hipertiroidie. Iodul este un mineral oligoelement esențial, cu rol important în funcționarea tiroidei și sinteza hormonilor tiroidieni. Nivelul crescut de iod este în hipertiroidie și nivelul scăzut este în hipotiroidie (gușă).
Magneziul este un oligoelement care se găsește în dinți și oase, ajută la formarea lor, la sinteza proteinelor, transmiterea impulsurilor nervoase, reglarea contracțiilor musculare. Magneziul se găsește în legume uscate, cereale integrale, cacao, ciocolată, spanac, fructe uscate.
Nivelul crescut de magneziu este în hipotiroidie, oligurie, insuficiență renală, ciroză, perfuzii. Nivelul scăzut de magneziu apare în tetanie, diabet zaharat, rahitism, colită, hipertiroridism. Manganul este un mineral esențial în metabolismul energetic, al hormonilor, al colesterolului, în sinteza proteinelor și a ADN-ului, un bun antioxidant. Se găsește în fasole, germeni de grâu, mazăre, banane, cereale integrale, portocale.
Nivelul scăzut de mangan apare în poliartrită reumatoidă, nivelul crescut de mangan poate fi toxic pentru organism. Potasiul este un mineral cu rol important în metabolismul energetic al proteinelor, apei, glucidelor, reglarea de ritm cardiac. Se găsește în soia, ciocolată, cacao, carne, pește. Nivelul crescut al potasiului este în insuficiență renală, infarct, necroze celulare. Nivelul scăzut al potasiului aparea în caz de diaree, vărsături, pierderi renale, anemie pernicioasă.
Seleniul este un mineral important pentru organism care împreună cu vitamina E neutralizează acțiunea radicalilor liberi, protejează împotriva infecțiilor, artritelor și unor forme de cancere. Se găsește în spanac, usturoi, carne, pește, cereale integrale. Seleniul impreună cu zincul ajută în eliminarea metalelor toxice din țesuturile organismului (ex. mercur, arseniu, cadmiu). Siliciul este un mineral care scade odată cu vârsta din organism, are rol important în sinteza de colagen, formarea țesutului cartilaginos și osos (ajutând la depunerea calciului, în afecțiunile cardio-vasculare, în apariția bolii Alzheimer).
Sulful este un mineral oligoelement abundent în organismul uman, în colagen, hemoglobină, aminoacizi și are rol important în detoxifierea hepatică. Se găsește în fasole, usturoi, ouă, varză. Nivelul crescut de sulf este în boli renale cronice, iar nivelul scăzut de sulf este în intoxicații cu mercur ori plumb. Sodiu este un mineral cu rol vital pentru organism. Nivelul crescut de Na este în stări de deshidratare, insuficiență cardiacă, iar nivelul scăzut de Na apare la efort fizic, diureză osmotică, diabet insipid, insuficiență renală.
