Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie ce presupune o teama patologica de a se ingrasa, chiar daca persoana care sufera de aceasta are o greutate normala sau subponderala. Persoanele care sufera de anorexie isi restrictioneaza sau limiteaza cantitatea de mancare consumata, pana la eliminarea aproape in totalitate a alimentatiei. Mai precis, anorexia nervoasa este refuzul unei persoane de a manca.
Unii specialisti sugereaza ca anorexia nervoasa poate fi determinata de mostenirea genetica si activitatea hormonala. S-a spus chiar si ca neintelegerile din familie pot cauza anorexie, dar aceasta a fost infirmata recent de noi studii. La baza anorexiei pot sta si alti factori, printre care un nivel scazut al respectului de sine si dorinta de a se incadra intr-un tipar impus de societate, cel de a fi slab si frumos.
Anorexia debuteaza de obicei in adolescenta sau in tinerete, dar exista tot mai multe cazuri si printre copiii cu varste cuprinse intre 7 si 12 ani. Se estimeaza ca in S.U.A. si alte state dezvoltate din punct de vedere economic cel putin o adolescenta din 100 sufera de anorexie, dar si baietii sunt afectati de aceasta boala, desi in numar mai mic. Caucazienii sufera de aceasta boala in numar mai mare, spre deosebire de persoanele de alta rasa, de asemenea anorexia nervoasa este intalnita mai des in randul persoanelor cu un statut social mediu sau ridicat.
Ne putem da seama daca o persoana sufera de anorexie daca acea persoana se teme foarte tare sa nu se ingrase, desi e subponderala, daca are o imagine proasta si distorsionata despre corpul sau , refuza sa manance in compania altora, taie mancarea in bucatele foarte mici si se joaca cu mancarea din farfurie, consuma laxative sau medicamente ce inhiba pofta de mancare.
Anorexia se poate descoperi si prin urmatoarele simptome: ten uscat, galbui sau cu bubite, acoperit cu un par fin si pufos, gandire lenta sau confuza, asociata cu o memorie slaba, uscaciunea gurii, depresia, sensibilitate excesiva la frig, fragilitatea oaselor, scaderea masei musculare, lipsa ciclului menstrual timp de 3 sau mai multe luni consecutive (in cazul femeilor). Totusi, anorexia poate fi dificil de diagnosticat, deoarece persoanele care sufera de aceasta de cele mai multe ori pot sa-si ascunda simptomele bolii.
Este neobisnuit ca o persoana bolnava sa recunoasca faptul ca sufera de anorexie si mai ales sa ceara ajutor in tratarea acestei boli. De cele mai multe ori, complicatiile survenite in urma netratarii anorexiei sunt cele care ajuta la diagnosticarea acesteia si inceperea unui tratament. Scopul tratamentului este ca pacientul sa-si recapete obiceiurile de alimentare sanatoase si sa revina la o greutate normala pentru varsta, sexul si inaltimea sa.
Ideal ar fi ca din echipa care ajuta pacientul sa se vindece sa faca parte medicul de familie, un doctor nutritionist si un psihiatru. Tratamentul este dificil si este nevoie de cooperarea pacientului, dar si de sustinere din partea familiei. De asemenea este foarte probabil ca echipa de medici sa incerce mai multe metode de tratament pana vor gasi solutia ideala, mai ales ca si in timpul tratamentului pacientul poate recidiva.
In afara de tratamente medicamentoase cu antidepresive sau antipsihotice, pacientul trebuie sa beneficieze si de diferite tipuri de terapie cum ar fi: terapia comportamentala individuala, terapia de grup, terapia familiala etc. Terapia comportamentala individuala este mai eficienta la pacientii tineri care sufera de anorexie de mai mult timp, aceasta bazandu-se pe schimbarea comportamentului si modului de a gandi al pacientului. Grupurile de suport ajuta si ele foarte mult, atat pacientul cat si familia sa, deoarece in cadrul lor pacientii si familiile lor se reunesc si discuta situatiile prin care au trecut.
Anorexia are o rata a mortalitatii foarte mare, 10% dintre pacienti nu reusesc sa se vindece si mor in urma complicatiilor bolii, printre acestea fiind stopul cardiac (cel mai des intalnit), scaderea imunitatii si diverse dezechilibre. In unele cazuri aceasta boala poate duce chiar la sinucidere. Cu un tratament adecvat, cam jumatate din persoanele afectate de anorexie se pot vindeca complet.
Unii pacienti revin la greutatea normala, dar recidiveaza si slabesc iar, in timp ce la altii boala se agraveaza de-a lungul anilor fara niciun progres in ciuda tratamentelor. La foarte multi pacienti tratamentul poate dura si cativa ani, in timp ce la unii dureaza chiar toata viata. Cu cat boala este mai veche, cu atat este mai greu ca pacientul sa-si revina si sa raspunda la tratament.
Orice tulburare alimentara, indiferent ca este vorba de anorexie sau altele, afecteaza viata unui om si a celui din jur din foarte multe puncte de vedere. O persoana care sufera de aceasta boala va suferi si de depresie, va avea probleme in a invata, in a socializa cu alte persoane, va renunta la lucruri care inainte ii faceau placere si chiar la prieteni, inchizandu-se in sine.
Parintii isi pot feri copiii de aceasta boala prin promovarea unei imagini sanatoase a corpului, educarea acestuia in ce priveste o alimentatie normala si prin suport moral. Cel mai bine este ca cei din jur sa fie atenti la orice semn al anorexiei pentru a putea ajuta acea persoana din timp, indiferent ca este un membru al familiei sau doar un prieten.
