Definire si simptome – Cancerul osos este tipul de cancer de la nivelul osului, iar una dintre formele sale, cel primar, este destul de rara, fiind intalnita de regula la copii sau la adolescenti. Formele cele mai des intalnite ale cancerului osos sunt: osteosarcomul, sarcomul Ewing si candrosarcomul. Osteosarcomul isi are geneza in tesutul osos in perioada de crestere, iar candrosarcomul apare de regula in cartilaj. Sarcomul Ewing isi are originea in tesutul neajuns la maturitate din cadrul maduvei osoase.
Ultimele doua tipuri de cancer osos mentionate apar cel mai adesea la copii, dar si la adolescenti si la adulti, avand o mare incidenta la varstele cuprinse intre 10 si 20 de ani. Cancerul osos se poate trata, insa metodele de eliminare difera in functie de tip, de stadiu si de organismul fiecarei persoane in parte, dar si in functie de localizare si de marimea pe care o are tumoarea. Simptomele cancerului osos nu sunt deloc de ignorat avand in vedere ca acestea sunt destul de puternice.
Cea mai frecventa este durerea la nivelul oaselor, aceasta facandu-se simtita la oricare dintre oasele organismului, insa cel mai des se instaleaza la nivelul oaselor mai lungi, atat ale membrelor superioare cat si ale membrelor inferioare.
Printre simptomele cancerului osos se mai numara si slabirea rezistentei oaselor in general, aparand fracturi cu cea mai mare usurinta, oboseala, pierderea in greutate fara a urma o dieta de slabire, durere in articulatii, mai ales in cazul tumorilor care apar in sau pe langa articulatii, iar un simptom foarte important, care apare de regula la inceputul bolii este anemia.
Cancerul metastatic
Acest tip de cancer este secundar, manifestandu-se diferit fata de cancerul osos primar. In cazul cancerului metastatic, boala porneste din cu totul alta locatie insa se revarsa asupra oaselor iar cel mai concludent exemplu este cancerul la prostata, caz in care se pot dezvolta leziuni osoase grave, dar in ciuda faptului ca neoplazia se intinde si catre oase, cancerul este tot unul la prostata. Cancerul secundar este mult mai des intalnit fata de cel primar si nu se refera la cancerul care porneste din maduva oaselor, acesta fiind de regula tipul care porneste din boli precum mielonul multiplu sau leucemii cronice si acute.
Cauzele acestei boli in general nu sunt tocmai cele mai cunoscute si in foarte putine cazuri s-au pus probleme ereditare. Printre aceste cazuri se afla Sindromul Li-Fraumeni sau Sindromul Rothmund – Thomson ori retinoblastonul ereditar, boala intalnita mult la copii, care au o boala rara, cancer la ochi, prezentand un risc mare de a dezvolta osteosarcomul. O alta cauza ar fi si exostoza multipla, boala care se manifesta prin tumori la nivelul cartilagiilor, acestea putand duce la condrosarcom.
Cum descoperiti cancerul osos?
In cazul unor semne precum durerile osoase inexplicabile, aparute fara sens, trebuie neaparat sa consultati un medic, pentru a putea incepe eventualele tratamente timpuriu, dar daca apar dureri osoase nu inseamna ca diagnosticul trebuie sa fie neaparat cancerul osos, acestea avand si alte cauze, precum artrita sau diverse tipuri de traumatisme.
Insa pentru a determina cu precizie cauza durerilor trebuie ca medicul sa examineze indeaproape o proba din tesut, putand astfel sa determine daca este vorba despre o tumora necanceroasa, numita si benigna sau despre una canceroasa. Examinarea se poate face prin intermediul scanarii osoase, metoda ce presupune injectarea unei cantitati mici de material radioactiv, acesta putand fi detectat cu ajutorul unui aparat care reuseste in acest sens sa creeze imaginea oaselor.
Diagnosticare si tratare
Probele de tesut se fac prin intermediul biopsiei, de catre un specialist in domeniu, iar pentru un diagnostic cat mai eficient si pentru un tratament pe masura este nevoie de o intreaga echipa specializata, formata de regula din ortopezi, oncologi, terapeuti fizici si radioterapeuti.
Proba de tesut pe poate obtine fie prin biopsie pe ac, aceasta constand in indepartarea bucatilor mici de tesut din cadrul tumorei cu ajutorul unui ac foarte fin, fie prin biopsie chirurgicala, aceasta realizandu-se printr-o incizie la nivelul pielii, prin care se indeparteaza intreaga tumora sau doar o parte din ea, necesitand de regula o anestezie generala a pacientului.
Toate aceste proceduri, insa, nu au ca si tinta doar diagnosticarea bolii, ci si determinarea gradului, in cazul in care diagnosticul este pozitiv, iar cateva teste suplimentare, printre care testele de sange si tomografiile, vor arata exact cat de mult s-a extins boala si daca s-a extins. Desi cancerul osos nu este intodeauna depistat timpuriu, indicate sunt testele fara rezultate pozitive, decat diagnosticarea bolii mult prea tarziu. Cu cat este depistat mai repede, cu atat cancerul poate fi mai usor de combatut si sansele de supravietuire sunt mai mari.
Printre tratamentele cancerului osos se numara chirurgia, aceasta realizandu-se printr-o operatie ce are ca scop indepartarea tesutului afectat impreuna cu zona sanatoasa care il inconjoara, in trecut fiind folosita chiar si amputatia in cazul in care boala este localizata la nivelul membrelor. Alte metode de combatere ar mai fi radioterapia, ce implica tratarea cu fascicule cu energie puternica sau chimioterapia, aceasta avand la baza utilizarea de medicamente ce distrug celulele cu capacitate rapida de a se divide.
