Vitamina D este liposolubilă, de aceea absorbția ei depinde de prezența bilei și a grăsimilor în tractul gastrointestinal. Cele mai importante surse de vitamina D sunt peștele, ficatul de vițel, gălbenușul de ou. Vitamina D este importantă pentru nutriția umană, aprecierea cantității depinde de radiațiile ultraviolete care activează acest nutrient din piele.
În lunile de vară, intensitatea acestor radiații este ridicată și de aceea posibilitatea de sintetizare a vitaminei D în organism este mai mare. Radiațiile de undă scurtă sunt reținute de praf, particulele de fum, atmosferă. Oamenii care locuiesc în apropierea zonelor industriale au o carență mai mare de vitamina D.
Prin aportul de vitamina D se crește absorbția de calciu și fosfați din tractul intestinal, se îmbunătățește permeabilitatea membranei celulare și astfel nutrienții trec mai ușor prin peretele intestinal, se mobilizează calciul din oase, se mărește rezistența sistemului osos. În plus, fosfații sunt reabsorbiți în tubii urinari.
Vitamina D este numită antirahitică, deoarece s-a constat că există o legătură între acest nutrient și patogeneza rahitismului. Cercetătorii în domeniul sănătății consideră că un factor de risc al dezvoltării rahitismului este lipsa de calciu. Carența de vitamina D este cauza incapacității tubilor renali de a reabsorbi histidina, lizina, treonina, acidul glutamic, glicina și alanina, deci excreția renală de astfel de aminoacizi este mărită.
De asemenea vitamina D crește conținutul în citrat al țesuturilor, sângelui și osului. Acțiunea vitaminei D este importantă și asupra metabolismului acidului citric dar și asupra intestinului, oaselor, rinichilor. Suplimentele de citrat sunt o soluție pentru acoperirea deficitului de vitamina D.
Nevoile de vitamina D sunt mari și la sugari, deoarece mai ales la cei prematuri lipsa ei poate să producă o formă de rahitism. Vitamina D este importantă în perioada de creștere la om și în perioada adolescenței, în egală măsură. Dozele sunt de 400 u/zi. În ceea ce privește adulții, la aceștia se recomandă băile de soare pentru ca vitamina D să se formeze din piele cu ajutorul razelor ultraviolete.
În lunile în care nu este posibilă expunerea la lumina soarelui la plajă, se pot lua suplimente de vitamina D. Carența de vitamina D este cauza principală a rahitismului în copilărie, iar deformările scheletice sunt evidente în fazele avansate ale bolii. La sugar, un semn de rahitism este înmuierea calotei craniene, în zona occipitală și parietală. Această boală care se produce la sugar și la copilul mic este o tulburare a mineralizării oaselor, care sunt în creștere.
Acumularea de țesut osteoid, necalcifiat, cu deficit de minerale sunt motive ale producerii dezechilibrelor între depunerea sărurilor osoase și ritmul formării oaselor și cartilajelor. În concluzie, osul nou format nu este rezistent deoarece are un deficit de săruri de calciu, se poate încurba din cauza greutății corporale și a acțiunii exercitate de mușchii ce se prind de acesta.
Rahistismul determină apariția deformărilor extremităților diafizelor, coastelor, oaselor lungi ale membrelor superioare și inferioare. Pot fi afectate și oasele pelvisului și craniului, dar și vertebrele coloanei (producând scolioza). De asemenea, apare distensia abdominală, cartilajele costale pot fi spre interiorul toracelui (lărgit în partea inferioară) și sternul apare proeminent.
Mersul rahitic este legănat, oasele femur și tibia sunt răsucite, genunchii sunt de asemenea deformați, membrele inferioare fiind în paranteză sau în X. Rahitismul produce și defecte ale danturii, dentiția primară apare mai târziu, dinții sunt dezordonați, smalțul are defecte, striații și este subțire, sistemul muscular este slab dezvoltat iar la femei apare o îngustare a bazinului.
Medicii recomandă vitamina D în tratamentul rahitismului la sugari (sub formă injectabilă), aceasta contribuie la vindecare. Această vitamină se administrează pe tot parcursul vieții, dar mai ales în copilărie și adolescență pentru prevenirea rahitismului. O anomalie a rahitismului este osteomalacia – sau calcifierea anormală a țesutului osteoid – provocată tot de carența de vitamina D.
Bolnavii suferă în general de steatoree cronică, tulburări de digestie, de absorbție a grăsimilor, formarea sărurilor de calciu insolubile și eliminarea vitaminei D în materii fecale. Unii pacienți cu osteomalacie au boli pancreatice, leziuni ale intestinului subțire, boli renale și alte sindroame (vinovate de apariția calcifierii anormale a țesutului osului). În cazuri grave apar deformări osoase la nivelul pelvisului, crește riscul de fracturi și tetanie. Pentru prevenirea acestor boli este bine ca suplimentele de calciu să se ia împreună cu vitamina D.
