Nefritele interstițiale acute apar datorită stărilor septice, bolilor infecțioase bacteriene, virale, etc. Aceste nefrite interstițiale acute evoluează în forme diferite în funcție de infecția produsă (gradul de infecție). Nefritele pot fi forme clinice medii și forme grave cu insuficiență renală acută, cu oligoanurie, leziuni glomerulare sau necroze.
În cazul formelor clinice medii semnele sunt ale bolii de bază, cu proteinurie tranzitorie și mici modificări de sediment urinar, iar în cazul formelor grave semnele de insuficiență renlă acută domină, iar bolnavul trebuie tratat cât mai urgent. Inflamația interstițială poate să apară fie la un rinichi ori chiar la ambii rinichi. În formele grave, mai ales pe rinichii anterior lezați, intensitatea edemului interstițial și a infiltratului inflamator poate fi foarte mare, antrenând în unele cazuri aplatizări și necroze ale celulelor epiteliale tubulare și chiar apariția insuficienței renale acute.
În cazul acestei boli, tulburarea care apare constă din scăderea fluxului sangvin renal asociată unei vasoconstricții arteriolare proglomerurale, astfel rezultă o ischemie renală cu compromiterea funcțiilor tubulare, variații mari ale diurezei, care pot duce la insuficiența renală acută. Există cazuri cu diureză conservată sau chiar crescută dar cu densitate urinară scăzută.
Proteinuria este mică (sub 1 g/l) iar sedimentul urinar adesea este necaracteristic: rare hematii, rare leucocite, rari cilindri hialini. Aceste nefrite apar în împrejurări în care asupra organismului acționează un agent microbian (bacterii ca: stafilococul auriu, meningococul, candida albicans), care produc septicemii și virusuri care pot cauza hepatita, gripa, infecția urinară și altele.
Infecțiile bacteriene la rinichi pot produce și o serie de boli: scarlatina, bruceloza, leptospiroza, difteria, febra tifoidă, febrele paratifoide. Scarlatina este o boală infecțioasă contagiosă produsă de streptococi betahemolitici care produc toxină eritrogenă și care determină două tipuri de infectări renale: nefrita intestițială acută (precoce) care apare în prima săptămână de boală și glomerulonefrita (sau nefrita tardivă).
Bruceloza generează atât nefropatii glomerurale cât și tubulointerstițiale prin septicemia creată și care duce la insuficiența renală acută și se manifestă prin oligoanurie, proteinurie moderată și hematurie, scăderea puterii de concentrare. Leptospiroza determină prin acțiunea sa toxică o nefrită interstițială septicemică cu edem interstițial, inflamații.
Difteria, febra tifoidă și febrele paratifoide determină nefrite interstițiale cu necroze tubulare și sindrom de insuficiență renală acută, iar la apariția acestora concură tulburările hidroelectrolitice și insuficiențele toxico-ischemice, care duc la deficitul funcțional renal.
Prezența unor virusuri în țesturile renale pielonefritice produc o boală infecțioasă pielonefrita. Nefropatia endemică este o formă de nefrită interstițială acută virală. În acest caz virusul afectează sistemul nervos vegetativ cu tulburări vasculare, nutriționale. Acțiunea toxico-inflamatorie infecțioasă a virusului produce insuficiența renală acută. Simptomele bolii sunt de stări febrile și hemoragie, deci insuficiență reală acută.
