Laringotraheobronșita sau crupul laringian reprezintă o infecție virală a laringelui. Această afecțiune poate avea forme diferite în funcție de localizarea inflamației, care poate fi în laringe sau pe întreg arborele laringotraheobronșic. Cele mai comune forme clinice de asemenea afecțiuni sunt: laringita acută catarală, laringita acură edemoasă subglotică, laringita striduloasă, laringotraheobronșita și laringotraheita flegmonoasă. De asemenea, alte forme sunt laringitele și traheobronșitele gripale, laringita și traheobronșita difterică (crupul) și laringita rujeolică.
Cea mai simplă formă de laringită este cea catarală, care se poate manifesta la persoanele de orice vârstă. Apare datorită florei saprofite a căilor respiratorii în care se găsesc pneumococci, stafilococi albi, cocobacil Pfeiffer, streptococci nehemolitici, bacilli neisserii, bacilli pseudodifterici și alți agenți patogeni. Astfel de infecții produc laringita catarală. Afecțiunea este provocată de o răceală sau de diferențe bruște de temperatură și presiune atmosferică.
În plus, alți factori de risc pot fi: consumarea unei băuturi reci, praful, fumul de țigară, gazele, eforturile vocale, obstrucția nazală și respirarea pe gură. În nas și faringe apar secreții care coboară spre mucoasa faringiană și o irită, astfel de leziuni apoi se infectează. În plus, se produce o hiperemie a mucoasei și o hipersecreție glandulară moderată ce afectează corzile vocale deoarece sunt localizate la nivelul acestora.
Boala începe brusc, chiar dacă persoana respectivă este sănătoasă. La început nu apare nici un simptom, iar după 2 zile simte o stare de subfebrilitate și are nasul ,,înfundat”. Treptat se instalează răgușeala, tusea seacă iritativă, senzația de uscăciune în gât, se produce o congestie a mucoasei faringelui, o hiperemie a corzilor vocale, acestea fiind acoperite cu secreții mucopurulente ce se duc spre faringe.
Procesul infecțios se poate extinde și spre arborele traheobronșic și astfel se produc simptome de febră și tuse productivă. Indiferent dacă apare sau nu această complicație, boala are o evoluție benignă și pacientul se vindecă în câteva zile (în cel mult o săptămână). În cazul în care există factori ce produc cronicizarea laringelui este posibil ca boala să țină mai mult timp.
În astfel de cazuri de laringite acute se face și un examen bacteriologic al secrețiilor mucopurulente pentru a vedea dacă nu este vorba despre posibilitatea unei gripe sau rujeole. În general, laringita acută este o inflamație a căilor respiratorii. Pentru tratament sunt indicate ceaiuri calde, aspirină, vitamina C, paracetamol, băi fierbinți la picioare, medicamente expectorante și pentru calmarea tusei. Pacientul trebuie să stea într-o cameră bine aerisită și caldă.
Foarte important este să facă repaus vocal, mai ales dacă ajunge să nu mai poată produce sunete sau își pierde vocea. Nu are voie deloc să fumeze activ sau pasiv. Alimentația trebuie să fie bogată în vitamine în perioada de convalescență. De asemenea, se recomandă mișcare în aer liber, plimbări dese în zone cu aer curat. În sezonul rece copiii ajung să facă laringită edematoasă subglotică, mai ales dacă există și alți factori favorizanți: alimentația necorespunzătoare, mediul epidemic, carențele de vitamine, un sistem imunitar scăzut.
Aceasta este o formă de laringită banală provocată de flora saprofită a căilor respiratorii și de virusurile gripale. Boala apare brusc, se manifestă prin dispnee inspiratorie în timpul nopții, stare de agitație și senzație de slăbiciune în organism. Dispneea se poate agrava, apare o tuse ,,lătrătoare”, vocea nu se schimbă dar se instalează febra. În funcție de natura agentului patogen stările febrile pot fi mari, chiar și de 40-41 grade Celsius ceea ce agravează simptomele și duc la apariția altora noi.
În regiunea subglotică este instalat un edem alb sau roșu cu secreții mucopurulente. Boala poate ține 5-7 zile, evoluția ei fiind în funcție de virulența agentului patogen și rezistența organismului pacientului. Dacă nu se aplică un tratament corespunzător și sistemul imunitar al organismului este slab, boala poate dura și câteva săptămâni de zile dacă infecția este mare.
Pentru tratamentul laringitei acute edematoase se recomandă aplicarea de comprese calde în jurul gâtului, drenarea secrețiilor ce închid spațiul glotic prin aspirarea lor, băi calde la picioare, decongestionarea mucoasei edematoase prin inhalații cu sedative, aerosoli, etc. În scopul combaterii infecției se vor administra medicamente antibiotice și se va urma o alimentație pentru întărirea organismului.
În cazuri de laringotraheobronșită sufocantă inflamația poate cuprinde tot traiectul aerian. Uneori poate afecta doar arborele traheobronșic. Această boală este un tip de laringită acută virotică. Cauza ei este reprezantată de infecția virotică, iar factorii favorizanți sunt frigul și mediul epidemic. Simptomele sunt de polipnee, edem subglotic, secreție abundentă, cianoză, raluri fine în plămâni. Dacă boala a fost depistată la timp, tratamentul aplicat va produce rapid vindecarea, în 5-7 zile. Dacă vindecarea întârzie se ajunge la complicații bronhopneumonice. Se face un tratament cu medicamente antiinflamatorii și antibiotice.
Falsul crup sau laringita striduloasă poate da spasme laringiene în timpul nopții și apare la copiii de 3-6 ani. Cauzele sunt reprezentate de carența de vitamine, apariția vegetațiilor adenoide, iritarea corzilor vocale. Crizele apar brusc, îndeosebi în timpul nopții, cu stări de agitație, tuse ,,lătrătoare”, dispnee laringiană, cianoză, congestie a mucoasei laringiene acoperită de secreții mucopurulente.
După criza zgomotoasă urmează un acces de sufocație, apoi copilul se calmează și adoarme mai ales datorită efortului pe care l-a depus. Tratamentul are în vedere combaterea hipocalcemiei, hipovitaminozei D2, aplicarea de comprese calde în jurul gâtului și băi fierbinți la picioare.
Inflamațiile căilor respiratorii pot provoca laringotraheita flegmenoasă. Cea subglotică apare din cauza virusului gripal și florei bacteriene. Se manifestă prin dispnee acută, stări febrile, inflamație subglotică, blocarea spațiului subglotic de către mucoasa congestionată și umflată. Dacă este o infecție streptococică a unei supurații perifaringiene se produce laringita flegmonoasă vestibulară. La aceasta inflamația se extinde treptat în țesutul celular perilaringian, peritraheal.
Pe cale hematogenă se dezvoltă condrita primitivă a laringelui cu simptome tiroidiene. Dacă infecția stafilococică se extinde de la mucoasa respiratorie la peretele posterior al traheei apare abcesul endotraheal care dă simptome de dispnee, disfagie, stări febrile, tuse lătrătoare, disfonie. Din cauza gripei se poate suferi de laringită și traheobronșită gripală. Gripa afectează tot conductul aerian dar mai ales laringele. Virusul gripal reprezintă agentul patogen al laringitei acute. Boala se produce în perioada epidemiilor de gripă.
Crupul este numit laringita și traheobronșita difterică. Crupul este produs de bacilul Loeffler care se localizează în zona laringelui și regiunea traheobronșică. Bacilul instalat în mucoasa laringiană produce leziuni și infecție. În astfel de cazuri vocea este întâi aspră apoi stinsă, tusea este la început ,,lătrătoare” apoi surdă. Mucoasa laringelui este inflamată iar pe suprafața epiglotei și a corzilor vocale se formează depozite fine albicioase.
În primele două zile apare tusea iritativă, răgușeala, apoi vocea devine aspră și treptat se pierde. Urmează o perioadă de disfonie și tulburări respiratorii. În faza terminală apare asfixia prin obstruarea conductului laringotraheal, pulsul este mic, scad excesele spasmodice ale tusei, iar copilul are nevoie de ajutor medical pentru a nu muri prin sincopă cardiacă.
Această boală are nevoie de tratament de urgență pentru restabilirea respirației, combaterea infecției, prevenirea complicațiilor. Bolnavul este obligatoriu spitalizat și izolat pentru a nu afecta alți pacienți. Trebuie ținut într-un mediu curat, liniștit, cu atmosferă umedă. Va face un tratament pentru calmarea spasmelor laringelui, i se vor aspira secrețiile membranei laringelui. În plus se vor administra medicamente antiinflamatoare și antibiotice pentru combaterea infecției.
O altă formă de laringită este cea rujeolică. Aceasta este provocată de virusul rujeolic și afectează laringele. Produce inflamația catarală a acestui organ, leziuni, edem, ulcerații pe membranele lui. Poate debuta cu stări febrile, sindrom dispneic, disfonie și tuse ,,lătrătoare”. Mucoasa laringelui este hipereremică, prezintă secreții ce blochează lumenul laringian.
În cazuri grave apar complicații, se extinde procesul ulcerativ la corzile vocale și la arborele traheobronșic, se produce suprainfecția. Tratamentul se face cu antibiotice și medicamente antiinflamatorii. Se aplică comprese calde în jurul gâtului și eventual se recurge la traheostomie. Pe fondul unor inflamații micotice la nivelul mucoasei faringelui se poate dezvolta laringita micotică.
Cauza este infecția cu un agent patogen (de tipul Cadidei albicans). Simptomele sunt: senzația de arsură dureroasă, uscăciune în gât, disfonie, tuse iritativă, ulcerații și pete albe-gălbui pe mucoasa laringelui, false membrane micotice. Tratamentul constă în aerosoli cu substanțe pentru combaterea agentului patogen. Dacă apare insuficiența respiratorie se face traheostomia.
Pentru vindecarea crupului se recomandă o serie de nutrienți și plante medicinale. Vitamina C stmulează sistemul imunitar și ajută în cazuri de febră și infecție la restabilirea sănătății. Vitamina E are rol în transportul oxigenului la celule, în combaterea atacului nociv al radicalilor liberi. Vitamina A este foarte eficientă pentru vindecarea membranei mucoase. Tot pentru consolidarea sistemului imunitar al organismului este bun zincul.
Ceaiurile calde din plante medicinale sunt recomandate în tratamentul inflamațiilor laringelui. În cazuri de crup se poate alege echinacea, cimbrul, gențiana. De asemenea inhalațiile cu apă în care s-au pus câteva picături de ulei de eucalipt ajută în decongestionarea căilor respiratorii. Băile calde cu ghimbir ajută la eliminarea toxinelor din corp. În plus ghimbirul este eficient și în eliminarea mucusului care se acumulează pe mucoasa laringelui.
Ceapa este un leac pentru laringită și crup. Se aplică cataplasme cu felii de ceapă pe piet și spate, se acoperă cu o pânză apoi se aplică ceva cald. Acest tratament ajută la ameliorarea congestiei și inflamației. Medicamentele antibiotice nu vindecă infecțiile virale. Pentru eliberarea căilor respiratorii se pot administra medicamente de tipul corticosteroizilor (cum este de exemplu Epinefrina). Foarte importantă este odihna, să se stea într-o cameră curată și bine aerisită, să se respire aer umed și să se bea multe lichide.
