Acest articol vă prezintă semnele care trădează convulsiile și ce măsuri trebuie aplicate unei persoane care suferă de astfel de manifestări deosebit de grave, multă lume neștiind ce presupun exact aceste succesiuni de contracții involuntare și nici cum trebuie să procedeze.
În primul rând trebuie spus că o persoană care are convulsii prin manifestări foarte grave trebuie dusă cât mai repede la medic, deci trebuie sunat la salvare, la 112.
Epilepsia este cea mai cunoscută boală care produce crize convulsive repetate. Există însă și persoane care au convulsii ce nu sunt de natură epileptică. Cert este că, indiferent de boală, convulsiile fac viața foarte dificilă, fie că afectează sau nu creierul. În cazul epilepsiei convulsia este o disfuncție temporară a creierului.
În majoritatea cazurilor, bolnavul poate sesiza apropierea crizelor convulsive printr-o stare premergătoare care îl avertizează, chiar dacă acestea sunt sau nu cauzate de un motiv special. Uneori astfel de crize pot fi declanșate de febră, alergeni, dezechilibre nutriționale, probleme metabolice, infecții, hipoglicemie, expunerea la lumini intermitente, senzația intensă de foame, renunțarea la alcool, excitații mecanice sau sonore, de conflicte psihice, lipsă de somn, de sevraj după renunțarea la droguri, după anumite traume cum sunt leziunile la cap.
Convulsiile pot fi focale și generalizate. Cele focale sunt simple și complexe și au loc într-o parte a creierului. Dacă este vorba despre o criză simplă, bolnavul poate rămâne conștient și avea stări de furie, tristețe, sau de bucurie bruscă, gust ciudat, greață, poate avea spasme, clipit rapid, strâmbare a gurii, anumite mișcări automate, poate simți anumite mirosuri sau poate vedea lucruri ce nu par normale pentru oamenii sănătoși.
În cazul unei activități neuronale anormale în ambele părți ale creierului se produc crize convulsive generalizate. Din categoria acestora fac parte: convulsiile atonice, convulsiile absente, convulsiile tonico-clonice, convulsiile clonice și convulsiile tonice. Convulsiile atonice apar în copilărie, se manifestă prin pierderea conștiinței timp de 10 minute din cauza lipsei totale a tonusului muscular. Convulsiile absente sau ,,micul rău˝ apar la copii și adolescenți, se manifestă prin privire absentă timp de 30 de secunde, de parcă persoana ar fi ruptă de mediul înconjurător și visează cu ochii deschiși.
Diferența dintre o persoană care are o criză de convulsie absentă și una visătoare este că prima nu poate fi adusă la realitate, în timp ce a doua poate fi trezită doar cu o simplă atingere de mână sau prin conversație. Convulsiile tonico-clonice sau ,,marele rău˝ se manifestă prin stări de cădere, rigiditate musculară, țipete neașteptate, pierderea controlului vezicii urinare, pielea se albăstrește, iar respirația devine gâfâită. Convulsiile clonice se manifestă prin mișcări bruște și repetate ale mușchilor de pe partea dreaptă și stângă a corpului. Convulsiile tonice produc mișcări bruște ale mușchilor spatelui, membrelor superioare și inferioare.
La copiii foarte mici, convulsiile sunt rezultatul unui traumatism al creierului care a apărut înainte de naștere. Convulsiile sunt simptome ce apar în cazul a numeroase tipuri de îmbolnăviri ale sistemului nervos central, dar și în cazul bolilor endocrine, infecțioase, metabolice, renale sau de alt tip. Cele mai grave manifestări convulsive dar și foarte periculoase sunt convulsiile ce apar în cazul toxicozei gravidice, sau crizele convulsive ale sugarului sau bebelușului.
Uneori convulsiile se pot manifesta și în timpul somnului. Unele crize convulsive pot dura câteva secunde, altele pot ține câteva minute.
Crizele epileptice se manifestă prin contracții involuntare a multor mușchi din corp. Crizele provoacă pierderea conștiinței și pot fi bruște și impresionante pentru cei din jur.
Cum procedezi în cazul în care o persoană are convulsii?
Dacă la o persoană s-a declanșat criza convulsivă, aceasta trebuie supravegheată până la sosirea medicului (trebuie sunat la salvare cu ajutorul unei alte persoane). Procedeul trebuie să includă menținerea căilor respiratorii deschise, dar și monitorizarea funcțiilor vitale – nivel de reacție, puls, respirație. Persoana care a suferit criza nu trebuie niciodată imobilizată.
Bolnavul trebuie urmărit cu atenție în timpul crizei, pentru evitarea rănirii sau accidentării sale, el fiind inconștient în timpul convulsiilor pe care le are. Niciodată bolnavul nu trebuie bruscat sau forțat să facă o mișcare în scopul reducerii convulsiilor deoarece se poate ajunge la producerea unor fracturi sau luxații. Indicat este să se îndepărteze de el obiectele de mobilier sau anumite lucruri ascuțite, de care s-ar putea lovi în timpul crizei. Pentru a nu-și răni buzele și limba prin automușcare i se pune între arcadele dentare un obiect din cauciuc dar nu foarte mic, pentru că există riscul de a-l înghiți.
După încetarea crizei convulsive, bolnavul iese din starea de inconștiență și intră într-o stare de somn. Este bine să fie lăsat să doarmă deoarece dacă este trezit poate fi dezorientat, agresiv, neliniștit, tulburat de starea sa. Dacă totuși se trezește, bolnavul trebuie să fie liniștit printr-o atitudine calmă și înțelegătoare față de el. Având în vedere că în astfel de crize apare pierderea controlului vezicii urinare de către bolnav, acesta trebuie schimbat (atât lenjeria de corp cât și cea de pat).
După acces apare tusea deoarece a avut loc aspirația de salivă în căile respiratorii. Pentru ca secrețiile să fie îndepărtate bolnavul trebuie să fie așezat în poziția laterală de siguranță, sau cu capul spre stânga. Secrețiile vor fi îndepărtate prin aspirație din cavitatea bucală.
Discuțiile cu bolnavul referitor la boala sau criza convulsivă trebuie evitate pe cât posibil, mai ales că acesta poate fi egocentric, cicălitor, iritabil, insistent și obositor în a explica cu lux de amănunte inutile aspecte legate de boala sa și care l-ar putea afecta pe el și mai mult, agravându-i starea de sănătate. În cazul în care apar astfel de conversații și nu se pot opri, bolnavul trebuie să fie încurajat astfel încât acesta să nu aibă impresia că este o persoană inferioară comparativ cu ceilalți oameni sănătoși din societate.
În cazuri de accese convulsionante minore trebuie ca victima să fie ajutată să se așeze pe un scaun, într-un loc liniștit. Trebuie înlăturate obiectele din jurul ei care pot fi periculoase și protejată să nu cadă. Având în vedere că este conștientă, trebuie să i se vorbească pe un ton calm, pentru a o ajuta să își revină din starea de a fi absentă și inconștientă de realitatea înconjurătoare.
Astfel de convulsii minore apar brusc, persoana respectivă privește în gol, are spasme la nivelul pleoapelor, buzelor, capului, membrelor superioare sau inferioare. Bolnavul trebuie să fie supravegheat și protejat până în momentul în care își revine. Dacă după încetarea crizei nu-și recunoaște afecțiunea sau nu este conștient că suferă de o boală care îi provoacă astfel de convulsii, trebuie convins să meargă neapărat la un medic care să il ajute să facă un tratament.
La copii, convulsiile pot să apară din cauza unor infecții și temperaturi crescute ale corpului, ele sunt numite convulsii febrile. Pot apărea convulsii violente, curbarea spatelui, încleștarea pumnilor, transpirație, febră, privire crucișă sau fixă, copilul poate da ochii peste cap, poate avea fața roșie, poate saliva excesiv și suferi tulburări de conștiență. Copilul trebuie supravegheat pentru a nu se răni cumva de anumite obiecte din jur. Nu trebuie imobilizat ci doar protejat cu niște perne în jurul lui.
După criză, se așează copilul în poziția laterală de siguranță, se verifică pulsul și respirația, deoarece starea funcțiilor vitale trebuie menținută tot timpul sub control. Dacă este nevoie i se schimbă hainele și lenjeria de pat, se aerisește camera pentru a avea aer curat, care îi va face bine, dar nu trebuie ținut în curent sau în curenți de aer rece.
Îndiferent de situație trebuie chemat un medic pentru diagnostic și tratament, sau pentru a putea exclude alte afecțiuni și boli ascunse.
