De ce avem vicii? De ce multi dintre noi avem macar un obicei care, desi stim clar ca nu ne face bine, de care poate am dori sa scapam, fie nu gasim vointa necesara, fie tot amanam la nesfarsit? In multe religii – inclusiv crestinismul – viciile sunt considerate a fi orice activitate in exces: astfel, somnul, mancatul, statul degeaba, jocul, sexul – orice poate fi un viciu! Insa astazi se considera de obicei ca viciile sunt acele obiceiuri care ne afecteaza negativ sanatatea sau pe a celor din jur: fumatul, alcoolul, drogurile, dar si mancarea!
Astfel, desi toata lumea stie ca aceste obiceiuri pot afecta uneori grav sanatatea si in pofida numeroaselor campanii de informare si responsabilizare, multi nu pot sau nu vor sa renunte! De ce avem vicii? In primul rand trebuie facuta o distinctie: intre ceea ce se poate numi viciu solitar si ceea ce se poate numi viciu solidar! Explicatia fiecaruia sta pentru primul in compensare, iar pentru al doilea, in ritualuri si activitati de grup.
De ce avem vicii solitare?
Acestea sunt acele obiceiuri pe care le practicam singuri, de multe ori in momente de tensiune sau anxietate, atunci cand vrem sa ne relaxam. Fumatul, alcoolul, drogurile, mancatul – acestea pot fi vicii solitare, individuale. Explicatia cea mai simpla sta in procesul de compensare a unor insatisfactii din viata – legate fie de viata sociala, familiala, de relatia de cuplu, de profesie.
O insatisfactie ce nu poate fi simplu si imediat solutionata cere un mecanism de eliberare a frustrarii si de relaxare – iar aici intervin viciile. Dar de ce fix aceste obiceiuri obtin rolul de factori compensatori, cum ajunge persoana sa se foloseasca de fumat pentru a scapa de tensiuni? De ce atunci cand cineva este nervos sau trist, desi o baie fierbinte, o cana de ceai relaxant si un somn bun ar ajuta probabil mai mult, de ce el recurge la un mic viciu, precum fumatul si mai multe pahare de vin?
Pentru ca intial, se formeaza in creier o corelatie, o legatura directa si inconstienta intre un anumit obicei si efectul sau – imaginat sau real. Facem fara sa realizam intotdeauna legaturi intre doua concepte sau mai multe. De exemplu, daca tot auzi ca fumatul te relaxeaza si detensioneaza, acesta este un prim pas in corelatie. Apoi, poate incerci si intr-adevar, te relaxezi pe moment si acesta este al doilea pas.
Ultimul pas in consolidarea acestei corelatii de acum imposibil de distrus este repetarea actului: mai fumezi de cateva ori cand te simti tensionat si gata, creierul tau iti arata imediat cum simte primele simptome ale stresului o imagine cu o tigara! Desi poate alte activitati ne pot relaxa mai mult: somn, odihna, sport in aer liber, o baie, creierul a facut legatura stres-tigara si o tine bine!
La fel si in cazul alcoolului – de aceea, de obicei persoanele (si nu este vorba de cele dependente) fac legatura intre un anumit tip de alcool si dorinta de relaxare: unii cu vin, altii cu bere, altii cu brandy… Mai mult decat simpla preferinta, este vorba despre ce tip de alcool a retinut creierul ca te ajuta! Aceasta ar fi o explicatie de ce avem vicii individuale, creierul ne transmite o informatie – care, desi poate fi eronata, o luam pe bune, caci mereu ne incredem in creierul nostru!
In special, mancatul este prin excelenta un viciu solitar: persoanele care se simt frustrate apeleaza la mancare pentru a umple un gol. Stiti cum se zice ca femeile care tocmai au fost parasite mananca munti de inghetata sau de pizza pentru a se calma? Este vorba despre aceasta corelatie: daca mananc, ma simt mai bine!
Dar de ce avem vicii solidare, de grup?
Chiar si acele obiceiuri individuale de obicei tot in grup se invata, in special daca este vorba despre fumat si baut! In special la varsta tineretii, cand te integrezi intr-un grup, adopti comportamentele membrilor grupului. Astfel, fumatul si bautul pot deveni adevarate ritualuri de grup.
De aceea, de obicei fumatorii au prieteni fumatori, cei care ies seara la un pahar de bere au prieteni care fac la fel. Mai rar vei observa la o masa doi prieteni, unul cu o bere si o tigara, celalalt cu un suc si popcorn! La fel, persoanele care au prieteni fumatori, de exemplu, se lasa mult mai greu de fumat decat altele.
De ce avem vicii de grup?
Initial, pentru ca pentru a ne integra, adapta si convietui in acest grup dorim sa aratam ca suntem similari si ca acceptam activitatile de grup: un fumator va fi greu acceptat intr-un grup de nefumatori si invers, o persoana care bea de obicei in oras cate o bere va fi greu acceptata intr-un grup de abstinenti si invers!
Dupa integrarea in grup, creierul va face inca o data o corelatie intre grup, prieteni, iesirea in oras, relaxarea si obiceiurile grupului! De aceea, auzi des: „ce ar fi o seara cu prietenii fara un pahar de bere” si „ce ar fi un pahar de bere fara prieteni”? Este vorba despre fumatul sau bautul social. Bineinteles ca dupa aceea, individul poate adopta aceste comportamente si individual, in special daca este vorba despre vicii ce dau dependenta mare, ca tigarile.
Insa de ce avem vicii, desi stim clar ca ne fac rau?
Auzim si vedem peste tot imagini si fraze cu privire la fumat: dauneaza grav sanatatii, poate cauza afectiuni pulmonare, creste riscul de cancer, creste riscul de afectiuni cardiace, creste riscul impotentei, dauneaza si frumusetii, aspectului: dinti galbeni, ten maroniu.
La fel, auzim despre alcool: creste riscul de afectiuni cardiace, creste riscul de tulburari gastrice, creste riscul de ciroza, afecteaza memoria si capacitatea cognitiva, dauneaza si frumusetii, caci ingrasa… Iar in ceea ce priveste drogurile, este cu atat mai clar. Insa un anumit drog si anume „iarba” a reusit sa isi faca adepti, existand idei ciudat de inselatoare: iarba ar fi naturala si nu ar afecta cu nimic persoana, deci este mai bine sa fumezi iarba decat tutun sau decat sa consumi alcool!
Insa iarba oare nu are efect imediat asupra capacitatii cognitive?
In timp, acest efect nu se agraveaza oare? Insa multe persoane – si nu numai tineri – au cazut capcana, in mirajul ierbii, in ideea ciudata ca aceasta chiar este sanatoasa! In Romania, mai putin, caci este greu de gasit si scumpa, mai scumpa decat un pachet de tigari, insa familii din Franta – de exemplu – consuma lejer in weekend iarba pentru a se relaxa!
Asadar, de ce avem vicii daca este atat de clar ca majoritatea ca fac rau? Pentru ca fiecare dintre noi avem un mic pitic pe creier care ne sopteste: „nu ti se poate intampla fix tie”! Sigur, toti stim ca fac rau, toti suntem constienti ca se poate ajunge in situatii riscante, insa intotdeauna gandim: „nu mi se intampla exact mie”! De ce acest tip de gandire, de ce fiecare crede ca este mai putin expus riscului decat altii?
Aceasta nu numai in legatura cu viciile, ci si cu alte obiceiuri sau situatii: cei care au mania vitezei isi spun „nu pot avea fix eu un accident”, cei care uita sa se protejeze in timpul actului sexual isi spun „nu pot avea fix eu ghinionul asta” si tot asa! De ce? Probabil pentru ca toti dorim sa gandim ca suntem speciali – in fiecare dintre noi se mentine o mica doza de narcisism. Si asa, desi cunoastem perfect riscurile presupuse de o activitate anume, fiecare se gandeste ca nu i se poate intampla exact lui ceva rau, doar el este special, este…el! Aceasta pana cand se intampla…
