Medicamentele care pătrund în organism se distribuie în țesuturi dacă acestea sunt bine irigate (vascularizate de sânge) și dacă ele se dizolvă în grăsimi. Țesuturile slab irigate de sânge sunt tendoanele, oasele, pielea. Medicamentele odată introduse în organism suferă transformare, iar o mică parte din ele se elimină prin rinichi. Ele trebuie luate la intervale fixe de timp și în dozele prescrise.
Medicamentele suferă transformări în plasmă, intestin, ficat, rinichi și important este să se țină cont și de buna funcționare a acestora. O parte din medicamentele care nu se absorb în organism se elimină pe cale fiziologică. Cele solubile în apă se elimină prin rinichi, cele administrate oral se elimină pe cale digestivă (deoarece nu sunt solubile, ele nu se resorb), cele volatile, gazoase se elimină cu ajutorul plămânilor.
Alte căi de eliminare a lor sunt glandele salivare, mamare, sudoripare și bila. Calea renală este cea mai importantă și mai rapidă pentru eliminarea medicamentelor (substanțelor hidrosolubile) din organism. O altă cale de eliminare a medicamentelor (insolubile, ori mai puțin solubile) din organism este prin tubul digestiv, prin intestinul gros (fecale). Prin căile biliare se elimină substanțele de contrast, substanțele iodate, tetraciclina și altele. Prin plămâni se elimină substanțele gazoase, volatile.
În cazul femeilor gravide, medicamentele ingerate pot produce chiar moartea fătului sau malformații diferite, deficiențe în funcționarea unor organe (chiar după câțiva ani de zile de la luarea medicamentului), și ele pot afecta și copilul dar și mama. Dintre aceste medicamente amintim: anticoagulantele, diazepamul, sulfamidele, cortizonii și altele. Din a 17-a zi și până la 9 săptămâni de sarcină fătul expus la agresivitatea medicamentelor, după a treia lună de viață, va avea sistemul nervos afectat și sistemul glandular de asemenea.
Metabolismul – transferul medicamentului atât la adulți cât și la cei vârstnici este același, doar cu deosebirea că la cei în vârstă acesta se face mult mai greu datorită activității mult mai reduse a organelor folosite la transformare (ficatul) și eliminare (rinichiul) de medicamente din organism.
La cei vârstnici medicamentele pătrund mai greu în unele zone din organism datorită circulației slabe și apar tulburări în eliminarea substanței medicamentoase. Unele medicamente (ex. morfina) produce deprimarea respiratorie, constipație, retenție de urină. Aspirina (antiinflamatoare) folosită intens la cei vârstnici produce ulcer gastric.
Indometacinul poate produce tulburări digestive, astfel cei vârstnici trebuie să primească altfel de medicamente antiinflamatoare (ex. paracetamol), cu efectele negative mai reduse pentru vârsta lor. Medicamentele hipnotice (care produc somn) pot duce la cei în vârstă la o scădere a tensiunii arteriale. La persoanele în vârstă este bine să se administreze medicamente în doză progresiv crescândă, iar diureticele trebuie să li se administreze cu prudență mare pentru că apar pierderi de potasiu care au urmări negative asupra corpului și poate să apară acidul uric care determină guta sau chiar un diabet zaharat.
Greșit este să se folosească concomitent mai multe medicamente, atunci și reacțiile adverse ale lor sunt mult mai frecvente și cu intensitate mărită. Și în cazul persoanele în vârstă medicația este bine să se facă de către medicul specialist.
 și dacă ele se dizolvă în grăsimi.){kind=link}