Dizenteria bacilară este o boală cauzată de agenți patogeni numiți bacili dizenterici. Aceștia au formă de bastonașe, aparțin grupului Shigella și pot duce la dezvoltarea unei boli infecțioase acute care se transmite îndeosebi prin materiile fecale, dar și prin murdărie, apă contaminată, alimente infestate prin muște purtătoare (acestea pot transmite cel mai frecvent agentul patogen).
Simptomele bolii sunt de dureri abdominale, diaree cu puroi, mucus și chiar firișoare de sânge, stări febrile, greață, lipsa poftei de mâncare. Astfel de simptome se manifestă după o perioadă de incubație a bacilului dizenteric (Shigella flexneri, Shigella disenteriae) de 6-21 de zile. Persoanele care sunt infectate pot avea simptome de dizenterie bacilară care dispar în câteva zile și astfel se poate spune că fac parte din categoria celor norocoase.
În alte situații, bolnavii pot avea scaune diareice frecvente, cu mucus, puroi și sânge. Dacă se produc des astfel de simptome diareice, apar dureri mari, suferințe provocate de senzația intensă de a avea scaun, slăbiciune generală și chiar insuficiență circulatorie.
Bacilul dizenteric pătrunde în organismul omului sănătos pe cale digestivă, iar riscul de îmbolnăvire depinde de imunitate. Pentru diagnostic se fac analize ale materiilor fecale și alte teste medicale. Dacă este un caz grav, bolnavul poate fi spitalizat într-un salon de boli contagioase.
Tratamentul constă în repaus la pat, regim alimentar, administrarea unor medicamente antibiotice și sulfamide, ca de exemplu: kanamicină, neomicină, saprosan și altele. Dacă există un risc mare de producere a insuficienței circulatorii se face și un tratament cu medicamente pentru îmbunătățirea funcției aparatului circulator. Regimul alimentar constă din ceaiuri, supă de morcov, brânză de vaci, pilaf, carne fiartă.
O altă infecție intestinală gravă este dizenteria amoebiană care este provocată de protozoare. Persoanele infectate pot contamina alte persoane sănătoase din jur pentru că boala este transmisibilă. Agentul patogen este Entamoeba disenteriae și rezistă destul de mult în apă și praf.
Contaminarea se face cel mai frecvent prin alimentele contaminate. După pătrunderea agentului patogen în organism, la 3-4 săptămâni apar primele simptome ale bolii, deci după o perioadă de incubație destul de îndelungată. Bolnavul suferă de dureri abdominale, senzație permanentă de a avea scaun, diaree cu mucus și sânge, tulburări ale tranzitului intestinal. Pentru tratamentul dizenteriei amoebiene se recomandă medicamentele antibiotice, repausul la pat și regimul alimentar.
