Iarba-de-dinti este o planta anuala care creste in regiunile din nordul Africii, Asia, Europa Centrala si de Sud, dar este de origine mediteraneana, provine din Maroc si Egipt. La arabi planta era numita Khille sau Kell. Face parte din familia Apiaceae si are denumirea de Ammi visnaga.
Planta creste inalta de 1 m si poate fi recunoscuta dupa frunzele sale mari, penate si frumos realizate, in nuante de verde-deschis pe partea lor superioara si verde-gri pe partea inferioara.
Inflorescentele sunt vizibile in perioada lunilor de primavara, vara si toamna, au forme umbeliforme de culoare alba create de mici floricele ce se dezvolta din bobocii de un verde-deschis si emana un parfum placut foarte special. Numele plantei vine de la semintele sale mari care erau utilizate in trecut la ingrijirea dintilor, mai bine spus razele inflorescentelor erau folosite de populatia mediteraneana ca niste scobitori cu gust usor aromat.
Pentru a creste frumos planta are nevoie sa fie cultivata intr-o zona insorita, dar si cu putina umbra. Este sensibila la ger, dar rezista la seceta, insa pentru a avea inflorescente placute trebuie udata in mod periodic mai ales in lunile de vara, atunci cand solul este uscat. Prefera pamantul bine drenat si putin argilos, dar rezista si in zonele mai uscate, sarace in nutrienti.
In perioada lunilor februarie-martie planta poate fi inmultita prin seminte, care se folosesc la obtinerea rasadurilor ce vor fi apoi plantate in lunile aprilie sau mai. Polenizarea florilor este realizata de insecte, fluturi, albine si viespi. Cei mai mari daunatori ai plantei sunt afidele.
Iarba-de-dinti este considerata o planta de leac inca din cele mai vechi timpuri, poporul egiptean o considera un bun remediu pentru cazurile de litiaza renala. De asemenea este cunoscuta pentru proprietatile sale antispastice, ea fiind folosita in tratamentul astmului.
Decoctul din iarba-de-dinti era utilizat in Orientul Mijlociu in cazuri de litiaza urinara si eliminarea pietrelor de la rinichi
Ca planta medicinala iarba-de-dinti este foarte eficienta in tratamentul astmului, bronsitei si tusei convulsive deoarece are actiune spasmolitica. Contine ulei esential, camfor, substante flavonoide, lipide, furanocromoni, piranocumarine, furanoacetofenoni si altele.
Planta are actiune antispastica cam jumatate din efectul papaverinei, ajuta in cresterea circulatiei coronariene, in tratamentul litiazei urinare, a afectiunilor intestinale, digestive, cailor aeriene superioare.
Cea mai indicata este infuzia de iarba-de-dinti care se prepara astfel: se adauga 0,5 g fructe maruntite la 250 ml apa clocotita, se lasa la infuzat timp de 15 minute, apoi se filtreaza si se beau 2-3 cani pe zi.
Tinctura din semintele acestei plante are efect terapeutic foarte bun. Sunt recomandate 30 picaturi pe zi, in doze egale luate in 3 reprize pe parcursul zilei.
Planta trebuie folosita in doze mici, daca se exagereaza se poate ajunge la anumite efecte secundare – la ameteli, dureri de cap, insomnie, lipsa poftei de mancare, greata si mai rar mancarime la nivelul pielii.
