În general masajul este o adevărată tehnică de menținere a sănătății, o binefacere pentru cei bolnavi și un mijloc de destindere, relaxare pentru cei încordați. Masajul tradițional thailandez denumit ,,Nuad” în limba thailandeză își are originea în India, de unde a ajuns în Asia de Sud-Est. Tehnicile folosite în masajul thailandez se aseamănă cu yoga. Ele au efecte benefice asupra organismului dar induc și diferite grade de relaxare fizică și mentală.
Bazele teoretice ale masajului thailandez constau în conceptul de linii energetice invizibile care acoperă tot corpul și din care zece sunt puse în evidență în acest tip de masaj. Este vorba despre cele zece SEN și pe ele sunt situate punctele de acupunctură, importante pentru om. Prin masajul acestor puncte este posibilă vindecarea unor boli ori calmarea durerilor.
Teoria celor zece SEN din masajul thailandez se bazează pe tradiția indiană. Masajul a fost mereu o practică spirituală legată de doctrina budistă. Templul era locul în care masajul era predat și practicat. Crearea saloanelor de masaj în afara templelor este un fenomen apărut ulterior.
Când se face un masaj, un bun maseur ia o atitudine meditativă. El începe prin a se reculege, pentru a fi cât mai concentrat, atent asupra ceea ce face, asupra masajului propriu-zis. Nu este ușor și sunt puține persoane care știu această artă, iar cele mai multe dintre ele sunt profund religioase și practică adesea în timpul liber meditația budistă.
Există o mare diferență între un masaj practicat în stare meditativă și un masaj practicat ca un job. Permanent maseurul face un transfer energetic de la el către pacient. Masajul thailandez diferă de masajul practicat în Occident, de masajul suedez, numit masaj clasic. Masajul thailandez se lucrează pe corpul fizic, cu scopul de a influența liniile energetice ale corpului, iar local se apasă pe punctele energetice. Se execută o apăsare generală, ori se aplică asupra corpului pacientului exerciții de extensie și tragere, care se numesc Hatha-yoga, pusă în practică sau Yoga fizică aplicată.
Fizioterapia și chiropractica sunt mult mai apropiate de masajul thailandez decât de cel suedez, dar baza teoretică a acestor teorii rămâne structura anatomică a corpului. Tehnicile cunoscute și aplicate în prezent de maseuri în Thailanda sunt suficiente pentru a practica un masaj complet și relaxant, și sunt aplicate în saloanele de masaj din această țară. Masajul thailandez este recomandat pentru prevenirea îmbolnăvirilor și menținerea oamenilor într-o formă optimă relaxantă.
Durata optimă pentru un masaj complet este de la două ore la două ore jumate. După acest timp puterea de concentrare a maseurului slăbește (unii fac excepție). În masajul thailandez există sute de exerciții și fiecare maseur își are stilul său propriu personal, aplică diferite variante și o ordine diferită. Maseurul alege exercițiile și ordinea lor în funcție de nevoile pacientului.
Înainte de începerea masajului se pun întrebări pacientului: despre starea de sănătate, dacă suferă de anumite boli acute, dacă este vorba de o sarcină, care parte a corpului este excesiv sensibilă. Regula generală în masajul thailandez este să nu se facă masaj pe os și pe coloana vertebrală, sau pe răni, inflamații, bășici, hematoame. În cazul bolilor gastro-intestinale serioase un masaj al zonei abdominale nu este indicat, se face doar asupra liniilor dorsale. Genunchii sunt sensibili și pot fi afectați la o apăsare incorectă.
Trebuie evitată apăsarea puternică asupra mușchilor obosiți, ganglionilor limfatici. Nu există limită de vârstă pentru pacienți, în cazul masajului thaiandez, care este curativ și plăcut atât pentru bărbați cât și pentru femei. Este recomandat un masaj pe săptămână și un masaj o dată la 2 zile pentru un masaj complet, sau poate fi realizat și mai des.
Masarea unui pacient care a acumulat energie negativă îl poate slăbi pe maseur, obosi și chiar îmbolnăvi, de aceea este important ca el să practice meditația, exercițiile de relaxare după un masaj, să se spele bine pe mâini și chiar să facă un duș pentru a înlătura energiile negative acumulate.
Pentru a învăța, practica arta masajului este nevoie de cel puțin două persoane. Nu se folosește ulei în masajul thailandez decât în câteva terapii. Dar la sfârșitul masajului, corpul pacientului poate fi uns cu ulei parfumat: de santal sau de iasomie (dar să fie natural, nu este indicat uleiul sintetic).
Reguli fundamentale pe care trebuie să le urmeze un bun maseur practicant al masajului thailandez: tehnicile de masaj thailandez trebuie învățate cu mare responsabilitate, să nu se practice în locuri publice (să se realizeze în templu, salon de masaj), să nu existe concurență între maseuri, să nu se laude cu cunoștințele pe care le au fiecare, să ceară sfatul și să-i asculte pe cei cu mai multă experință în tehnica masajului.
Masajul thailandez începe cu un moment de reculegere care servește la concentrarea asupra masajului care urmează să se facă. Masajul thailandez începe cu partea anterioară a corpului și se face îmbrăcat și nu pe corpul gol, cu haine lejere pe corp. Cel mai bun loc de masaj este pe podea, pe un anumit tip de saltea sau pe o rogojină.
Masajul începe cu încălzirea și flexarea picioarelor iar maseurul lucrează cu brațele întise și folosește greutatea corpului său și forța musculară. Masajul picioarelor se face prin punctele de presupunctură, relaxarea articulațiilor, relaxarea picioarelor, trosnirea degetelor, tragerea și extensia picioarelor, masarea coapsei și a gambei.
Masajul thailandez pe abdomen nu trebuie făcut atunci când pacientul are stomacul plin. În masajul abdomenului se evită ombilicul. Masajul se face cu prudență pentru a nu deranja organele interne (și se execută cu degetele mari de la mâini). Masajul thaiandez pentru piept și brațe se face cu podul palmei de-a lungul toracelui și pe părțile moi de lângă umeri. Acesta constă în relaxarea pieptului și a umerilor, blocarea circulației sangvine în brațe, masarea mâinilor pe partea interioară și exterioară, extensia și tragerea brațului și a zonei axilei.
Masajul pentru partea posterioară a corpului se face astfel: masajul tălpilor picioarelor și a gambelor prin frământarea picioarelor și a articulațiilor, exercițiile de tragere-extensie pentru picioare, coapse și zona fesieră. Masajul pentru relaxarea coapsei și a spatelui care constau în exerciții de tragere ale coapsei (ca în tradiția yoga).
Exercițiile pentru umeri brațe și omoplați constau în frământarea umerilor omoplaților și relaxarea lor. Exercițiile pentru cap și ceafă se fac prin masarea vertebrelor cervicale, masarea părții dorsale a capului și relaxare. Exercițiile pentru masarea feței se realizează prin masarea în punctele importante ale feței și tâmplelor prin presupunctură.
