In tara noastra sunt cunoscute mai multe soiuri de plante Galium, care se utilizeaza in acelasi mod, ca plante medicinale. Acestea se culeg in lunile de vara, in special in luna iulie.
Sanziene (Galium mollugo) – numite popular si ,,sanziene-albe”, ,,dragaica”, ,,petala-reginei”, au flori albe mici, de culoare alb-galbui, frumos mirositoare, se intalnesc in zonele cu povarnisuri si pe marginile de drum.
Dragaica (Galium verum) – este numita si ,,smantanica”, ,,floarea Sfantului Ion”, ,,inchegatoare”, ,,sanziene-galbene”, sau simplu ,,sanziene”. Planta este lunga de 0,3-0,6 m, tulpina este rotunda, rigida, cu patru muchii, frunzele sunt late, liniare, au marginile rasucite, acoperite cu peri scurti si moi. Florile sunt placut parfumate, de culoare galbui-aurie, prevazute cu peduncule, dispuse intr-o corola, infloresc in lunile iunie-iulie. Fructele sunt netede si mici. Creste prin poieni, livezi, margini de paduri.
Lipicioasa (Galium aparine) – numita ,,cornatel”, ,,iarba-lipitoare”, ,,asprisoara”, ,,turita”, se intalneste pe campii, ogoare. Este o planta inalta de 0,6-1,5 m, tulpina este cataratoare (pentru ca are peri aspri, scurti), frunzele sunt mai inguste si liniare, florile sunt galbui, infloresc in lunile de vara.
Ceaiul de sanziene curata pancreasul, rinichii, ficatul si splina de factorii patogeni, ajuta in tulburarile sistemului limfatic, este indicat in hidropizie si junghiuri intercostale. Clatitul gurii (gargara) cu acest ceai este un mijloc de tratament in caz de cancer al limbii, sau in diferite afectiuni ale corzilor vocale. Ceaiul are efecte foarte bune in reglarea functiei rinichilor.
Sucul, folosit extern, ajuta in toate bolile de piele, in furuncule si rani, si in cosmetica improspateaza tenul.
Ceaiul de dragaica este recomandat in bolile de nervi, epilepsie, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi, bolile gusei sau boala glandei tiroide.
In afectiunile glandei tiroide, se recomanda infuzia de dragaica (gargara calda). Sunt cazuri cu bolnavi care au aplicat acest tratament, si boala lor s-a ameliorat, chiar s-au vindecat.
Sanzienele au proprietati benefice in functionarea bilei, depurative (curatire a sangelui), sedative, astringente, sudorifice, ajuta la vindecarea rapida a ranilor.
Preparatele din sanziene, sunt folosite in boli de piele (psoriazis, pecingine, eczeme, rani, acnee), dureri reumatice, boli de nervi (insomnie, isterie, epilepsie), boli de metabolism (anemie, obezitate), in tumori ganglionare, etc.
Dupa preotul elvetian Kunzlo, acest ceai da rezultate si in bolile rinichilor. Efectul creste daca se adauga in infuzie si alte plante (urzica-moarta, splinuta-de-padure), se face tratament 14 zile, ½ cana (cu 30 min inainte de micul dejun) si cealalta jumatate in timpul zilei.
Este cunoscuta o legenda care spune ca dragaica a fost culeasa de Fecioara Maria, care a folosit-o in loc de paie, pentru a servi in loc de perna moale, in iesle. O legenda din popor spune ca Sfanta Fecioara a ales aceasta floare, deoarece este una din plantele pe care magarul sau n-o rumega.
Richard Willfort – botanist austriac, a scris o carte ,,Sanatate prin plantele medicinale”. In aceasta carte spune ca ceaiul de dragaica este un tratament bun al cancerul de limba, iar sucul din aceste plante amestecat cu unt ajuta in tumorile canceroase ale pielii.
O alta bolnava avea cancer pe laringe (avea in jur de 60 de ani). Dupa o prima operatie, la 6 luni femeia ajunge sa aiba dureri mari, avea paralizate mana si bratul. I se propune o alta interventie chirurgicala, pentru sectionarea unui nerv intre clavicula si gat (pentru a-i elibera macar durerile insuportabile).
In urma unui tratament cu flori de dragaica (gargara cu ceai) si infuzii de plante (300 g filimica, 100 g coada-soricelului, 100 g urzica, 1 ½ litri/zi, cate o gura de ceai la fiecare 30 min) precum si frectionarea cu alifie de dragaica, aceastei femei ii sunt ameliorate durerile chiar dupa cateva zile. Apoi dupa cateva luni incepe sa miste bratul si mana, se hotaraste sa anuleze a doua interventie chirurgicala, iar dupa un timp boala ei s-a ameliorat si mai mult.
Aceste flori sunt apreciate inca din vremurile stravechi de femeile cu afectiuni uterine. Este cunoscut faptul ca infuzia de sanziene are efectele calmante in cazul dereglarilor nervoase si diuretice in tratamentul unor boli genitale si renale (afectiuni uterine, retentie urinara).
In unele zone din tara, se crede ca aceasta planta infloreste in ,,noaptea de sanziene” (23-24 iunie), daca florile apar mai tarziu de aceasta zi, se considera ca semanaturile nu sunt asa de dezvoltate (cum ar trebui sa fie de obicei).
Sanziana este buna pentru ,,roada gradinilor” si a campului (mai ales pentru pepeni si varza). Florile culese in aceasta zi, se puneau in haine, in perne, covoare, saci pentru a le feri de molii.
Perioada aceasta din an (incepand cu noaptea de sanziene) este considerata ,,cea a maturitatii” pentru toate soiurile de ierburi si flori. Femeile culegeau tot felul de plante, ale caror proprietati benefice asupra sanatatii sunt deja cunoscute. Multe din florile si ierburile culese, erau duse la biserica (cu credinta ca erau sfintite), apoi erau uscate si intrebuintate mai tarziu.
Numele acestei flori apare in cantecele si baladele din popor.
