Una din afecțiunile renale în hipertensiunea arterială este nefroangioscleroza benignă, care indică suferința rinichiului odată cu evoluția hipertensiunii arteriale și constă în apariția leziunilor de arterioscleroză cu consecințe asupra structurii vaselor prin contrații musculare față de stimulii vaso-constrictori (hipertensiunea arterială).
Prin creșterea fluxului sangvin renal (ce se datorează măririi presiunii sângelui) sporește filtratul glomerular și odată cu el fluxul de Na ajuns la nivelul maculei densa. Ischemia renală în nefroangioscleroza benignă determină reducerea bilaterală sau unilaterală a raportului dintre fluxul sangvin și transportul maxim la presiunea arterială hipertensivă printr-o vasoconstricție renală care produce fie scăderea circulației renale, fie o tulburare intrarenală prin apariția unor leziuni ischemice în parenchin.
Modificările de tipul nefroangiosclerozei benigne pot apărea cu vârsta chiar în absența hipertensiunii arteriale, antrenând o ischemie renală progresivă și lentă. Funcționarea rinichiului hipertensiv în regim ischemic de lungă durată conduce la instalarea leziunilor de arterioscleroză renală care agravează evoluția hipertensiunii arteriale. Semnele suferinței renale în hipertensiunea arterială apar târziu și se manifestă prin scăderea fluxului sangvin renal. Tratamentul constă în scăderea hipertensiunii arteriale, prevenind astfel insuficiența renală cronică.
Nefroangioscleroza malignă este o suferință a rinichiului provocată de hipertensiunea arterială și care include fenomene de tip ischemic, leziuni arteriale grave (prin creșterea bruscă a tensiunii arteriale de tip ischemic). Îngustarea lumenală a arteriolelor întreține ischemia renală menținând creșterea tensiunii arteriale și prin apariția de noi leziuni arteriale renale.
Nefroangioscleroza malignă apare foarte ușor la vechii bolnavi hipertensivi sau brusc la tineri sub forma unei hipertensiuni accelerate sau în cadrul unei glomerulonefrite acute. Simptomele sunt uneori de hematurii, dar pot să apară și o serie de manifestări extrarenale care ajută la stabilirea diagnosticului: cefalee, amețeli, tulburări de vedere, confuzii, fund de ochi cu edem papilar, exudate și hemoragii retiniene. Pe lângă insuficiența ventriculară stângă mai apar deseori și manifestări neurologice induse prin encefalopatia hipertensivă, accident vascular cerebral.
La unii bolnavi este greu de stabilit (și chiar imposibil) pe baza datelor clinice originea primară sau secundară a sindromului hipertensiv, fiind necesară puncția și biopsia renală. Important este să se determine (la stabilirea diagnosticului) și cauza ridicării bruște a valorilor tensionale: accelerarea evoluției hipertensiunii arteriale sau existența unei stenoze de arteră renală. În acest scop se fac două explorări edificatoare: urografia și nefroscintigrama.
Tratamentul medicamentos vasodilatator poate aduce parțial efecte benefice în restabilirea fluxului plasmatic renal. Utilizarea medicamentelor vasodilatatoare poate prelungi speranța de viață a acestor bolnavi. Este recomandat și se practică pentru bolnavii cu hipertensiune arterială refractară și insuficiență renală avansată nefroctomia bilaterală, care duce la scăderea valorilor tensionale. La astfel de bolnavi se utilizează hemodializa. În cazul unei stenoze de arteră renală se recurge la intervenția chirurgicală.
.){kind=link}