Tetanosul

0
101

Tetanosul este o boala provocata de bacilul tetanic care ramane cantonat la poarta de intrare, in timp ce toxina eliberata actioneaza asupra sistemului nervos, provocand contractura tonica a muschilor voluntari, peste care se suprapun contracturi paroxistice insotite de tulburari generale. Agentul etiologic al bolii este un bacil gram-pozitiv, strict anaerob, lung de 2-10 microni. In conditii nefavorabile, bacilii se transforma in spori care au o deosebita rezistenta: rezista la fierbere 5 minute si chiar pana la 10 ore intr-o solutie de fenol 5 %. Bacilii sunt patogeni prin exotoxina pe care o produc. Ei se gasesc oriunde in natura, mai ales in pamant si dejectiile animalelor, in special a celor mari, cabaline si bovine, in al caror tub digestiv patrund o data cu furajele. Boala nu este contagioasa, nu creeaza imunitate si apare in special in timpul muncilor agricole, la muncitorii care lucreaza desculti si nu respecta masurile de profilaxie a plagilor.

Poarta de intrare este de obicei cutanata, uneori este vizibila, alteori nu. Trebuie sa se aiba in vedere ca si uterul, ca si plaga cordonului ombilical pot sa prezinte frecvent porti de intrare pentru tetanos. In general, orice plaga murdara de pamant poate sa dea nastere acestei infectii. Bacilii se inmultesc si raman cantonati in plaga iar toxina se raspandeste in organism. Este de remarcat afinitatea deosebita a toxinei pentru substanta nervoasa, ceea ce face ca, o data fixata, sa nu mai poata fi desprinsa de pe sistemul nervos. Gravitatea bolii este in functie de cantitatea de toxina care s-a fixat pe sistemul nervos. Contractura tonica se pare ca este datorita actiunii periferice a toxinei tetanice asupra placii neuromusculare. Contracturile clonice s-ar datora actiunii toxinei asupra coarnelor anterioare ale maduvei. Aici, toxina ajunge pe cale nervoasa sau pe cale sanguina.

Perioada de incubatie a tetanosului este cuprinsa intre 4-20 de zile, durata incubatiei fiind in stransa legatura cu masivitatea infectiei. In cele mai multe cazuri este tacuta; uneori la plaga se observa roseata si apar mancarimi. Debutul bolii se face prin contractura continua a muschilor masetari, ceea ce face imposibila deschiderea gurii. Este insotita de contractura muschilor cefei si a muschilor pielosi ai fetei.

Perioada de stare este aceea in care contractura tonica (starea de contractura continua a muschilor striati) s-a generalizat, in care sunt prezente mai mult sau mai putin frecvent paroxismele (exacerbari ale contracturii tonice) si apar numeroase tulburari generale care fac ca boala sa fie una dintre cele mai grave maladii cunoscute.

Contractura tonica permanenta este aceea care da bolnavului un aspect deosebit ca pozitie, in functie de musculatura predominant contractata. Astfel, bolnavul poate sa ia destul de frecvent pozitia de ortotonus in care se realizeaza contractura ca de lemn a tuturor muschilor, in afara de muschii extremitatilor membrelor. Ordinea in care intra muschii in starea de contractura este in general urmatoarea: maseterii, muschii cefei, muschii santurilor vertebrale, fetei, toracelui, abdomenului, radacinii membrelor, flexori ai antebratului, extensori ai gambei si piciorului.

Citește și:  Pneumonia

Crizele paroxistice sunt contracturi bruste care apar pe fondul de contractura generalizata si se datoreaza excitatiilor din mediul extern si poate si din mediul intern al organismului. Paroxismele pot fi mai frecvente sau mai putin frecvente si in functie de numarul lor poate fi apreciat prognosticul tetanosului. In timpul unei crize paroxistice, care poate dura 1-3 minute, pot surveni crize asfixice din cauza contracturii simultane a muschilor respiratori si a muschilor glotei. Bolnavul devine din aceasta cauza anxios.

Tulburarile generale se refera la febra, puls, tensiune si la semnele legate de diferite organe: inima, plamani, rinichi, aparat digestiv. O boala atat de grava, care imobilizeaza organismul intr-o pozitie anumita si-l retine chiar de la manevrele fiziologice necesare, afecteaza si alte organe decat sistemul nervos, care este locul de actiune a toxinei tetanice. Astfel, febra poate fi crescuta, pulsul concorda cu temperatura, pot sa apara tulburari respiratorii sau digestive si in special de deglutitie.

Diagnosticul se face pe baza datelor epidemiologice: existenta cu cel mult 20 de zile in urma a unei plagi, fata de care nu s-au luat masurile de profilaxie antitetanica. La acestea se adauga datele de clinica, care fac ca tetanosul sa fie recunoscut destul de usor: contractura musculara. Pentru a elimina si alte cauze de contractura trebuie excluse meningita, trichinoza si intoxicatia cu stricnina.

Tetanosul se trateaza obligatoriu in spital, in sectii bine utilate care au experienta in aceasta directie deoarece in cursul tratamentului pot sa apara momente deosebite in care viata bolnavului depinde de promptitudinea si corectitudinea interventiei. Ordinea aplicarii tratamentului este urmatoarea:

1. Sedarea bolnavului. Pentru a fi ferit de excitantii externi, se va izola bolnavul intr-o camera cat mai linistita cu perdele de culoare inchisa la ferestre, cu becul vopsit in culoare inchisa, iar personalul va intra la bolnav numai pentru a efectua tratamentul.

2. Se vor administra sedative nervoase in toate cazurile de tetanos generalizat

3. Suprimarea focarului tetanigen. Se face prin excizia plagii tetanigene si cu administrarea de antibiotice.

4. Restabilirea echilibrului umoral al bolnavului se face in urma cercetarii umorale si a bilantului hidroelectrolitic.

5. Alimentatia trebuie sa asigure un numar suficient de calorii, iar alimentele sa fie pregatite si administrate in asa fel incat sa poata fi folosite de bolnavi.

6. Combaterea tulburarilor de respiratie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.