Arsurile pot fi minore și atunci se vindecă repede, sau pot fi grave și atunci devin o boală chirurgicală a organismului. Desigur contează amploarea suprafeței arse, profunzimea și evoluția leziunii. Datorită arsurii pot să apară complicații ca de exemplu: deshidratare, infecție, scăderea imunității, hipoxie, denutriție. De asemenea se pot dezvolta afecțiuni cardiovasculare, hepatice, pulmonare, gastrointestinale, renale.
Tipuri de arsuri
Arsurile sunt clasificate în funcție de agentul traumatic în arsuri termice, chimice, produse de electricitate. Arsurile termice sunt produse prin căldură de lichide fierbinți, de vapori supraîncălziți, de flacără, de gaze, de corpuri incandescente sau de radiația termică. Arsurile chimice sunt produse de unele baze, acizi, săruri minerale.
Evaluarea arsurilor
Medicul va evalua gravitatea unei arsuri de profunzimea acesteia și întinderea leziunii. Astfel se va stabili gradul arsurii: gradul I, gradul II, gradul III și gradul IV. Pot fi arsuri de gradul I care se caracterizează prin hipertermie, eritem, usturime, edem. În cazul arsurilor de gradul II se poate vorbi de edem, zone albe cu conținut limpede, serocitrin. În cazul arsurilor de gradul III apar zone roșii sangvinolente. La arsurile de gradul IV se formează escara dermică totală de culoare ce variază de la alb la negru, este distrus epidermul și dermul, este carbonizată musculatura și uneori venele.
Arsurile se clasifică și în funcție de suprafața lezată. Arsurile care provoacă leziuni pe o suprafață de 5% pot afecta și alte organe. Arsurile care duc la leziuni mai mari de 15% pot produce șoc. În general arsurile de gradul II și III depășesc suprafața de 15%. Medicul va ține seama și de localizarea arsurilor dar și de vârsta, sexul, bolile pacientului în aprecierea gravității arsurii. Va lua în calcul istoricul medical al acestuia, dacă a suferit de insuficiență cardiacă, de diabet, artrită, insuficiență hepatică.
În cazul arsurilor aflate in stadiul întâi apar stări de vărsături, hemoragie, deshidratare, edem, anemie, hipoxie, oligonurie. În cazul arsurilor severe, în stadiul al doilea, pot surveni complicații: infecții microbiene ce cauzează chiar septicemie, toxemie, tulburări hepatice, insuficiență renală acută, acidoză, sindrom hemoragic. În stadiul al treilea, arsurile se vindecă treptat, medicii aplică grefe pentru a spori șansele de vindecare. În stadiul al patrulea pacientul se află în perioada de convalescență în care leziunile se trec lent.
În cazul în care se constată că o persoană a suferit arsuri din cauza unui accident primul lucru care trebuie făcut este ca victima să fie degajată din focar. Această manevră trebuie realizată cât mai repede pentru ca aceasta să nu mai fie afectată în continuare de agentul vulnerant. Dacă este vorba despre incendiu și bolnavul este cuprins de flacără, el trebuie învelit într-o pătură sau haină groasă din țesături neinflamabile și astfel focul se va stinge. Dacă victima intră în panică și fuge există riscul ca flacăra să devină și mai mare. Nu se rostogolește victima pe sol și nici nu se stropește cu apă pentru că acest lucru duce la infectarea leziunilor.
Victima trebuie liniștită mai ales dacă a intrat într-o stare de frică accentuată. În cazuri grave este necesară resuscitarea respiratorie. Pentru calmarea durerilor i se poate da o fiolă de algolcamin. Bolnavul va fi învelit cu un cerșaf curat dar nu va fi dezbrăcat de haine deoarece o astfel de manevră îi poate agrava rănile. Nu i se aplică niciun fel de tratament pe pielea afectată ci doar se transportă imediat la spital sau se cheamă ambulanța.
Din cauza deshidratării victima va avea senzație de sete dar nu i se va da apă deoarece poate avea stări de vomă, doar i se vor umezi buzele sau gura cu un pic de apă. În ambulanță victima va fi supravegheată de către un cadru medical, i se va administra oxigen, i se va lua mereu pulsul, va sta întinsă cu capul mai jos și picioarele puțin ridicate.
