Litiaza urinară constituie una din bolile care au numeroase recidive prin complicațiile sale. S-a constatat o frecvență mai mare la oamenii de la orașe față de cei de la sate, la cei sedentari, cu munci de răspundere, stres, față de cei cu viața activă, fizică și cu mai puține stări de nervi.
Litiaza urinară poate fi și ereditară, poate apărea și sub influența unor medicamente, sau datorită alimentației necorespunzătoare, sedentarismului, obezității, excesului de sare, băuturi alcoolice, carbogazoase, care încarcă urina cu oxalați și carbonați de calciu. Apariția calculilor urinari se datorează și concentrației ionilor de hodrogen în urină (pH-ul urinar).
În urina acidă solubilitatea acidului uric și a cistinei scade, ceea ce duce la formarea unor calculi de acid uric, urați sau cistină. Prin regim alimentar adecvat și cu ajutorul unor medicamente se poate corecta pH-ul urinar. De asemenea s-a constatat că tulburările în metabolismul calciului duc la formarea calculilor renali cu calciu.
Litiaza urinară poate fi cauzată și de anomaliile morfolgice ale aparatului urinar, congenitale sau dobândite și care devin un obstacol în calea evacuării normale a urinei. Infecția urinară produce devierea pH-ului din urină spre alcalinitate (anumiți germeni ca proteus stafilococ, piocianic, colibacil). Tulburările în irigarea rinichiului pot duce la apariția litiazei urinare, de asemenea factori de risc sunt și stresul și solicitarea psihică.
Terapia în cazul acestei boli constă în cura hidrominerală, cu ajutorul apelor minerale și care completează efectul curativ al celorlalte mijloace terapeutice și chirurgicale. Urologii consideră că tratamentul cu ape minerale este indicat în această boală și după intervențiile urologico-chirurgicale, sau pentru pregătirea bolnavilor pentru operație, combaterea infecției, ameliorarea funcției renale, normalizarea pH-ului și a compoziției urinei în scopul prevenirii recidivelor.
Cura hidrominerală joacă un rol important în tratamentul propriu-zis al litiazei urinare, cu ape minerale carbogazoase, alcaline și sulfuroase, care se pot administra în cura internă și externă. Spre deosebire de terapia medicamentoasă care e însoțită și de efecte secundare, cura cu ape minerale nu provoacă efecte adverse decât foarte rar și ele sunt de mică intensitate.
Apele minerale duc la scăderea densității urinei, diluarea substanțelor minerale și prevenirea depunerilor sub formă de cristale. De asemenea, duc la combatarea infecțiilor produse de unii germeni patogeni. Este indicat ca bolnavul cu litiază renală să facă două cure hidrominerale pe an, una când se află în stațiunea balneară și una la domiciliul său, la interval de 6 luni.
O altă metodă de tratament a litiazei urinare este regimul dietetic. Pentru prevenirea tulburărilor metabolice este recomandat o alimentație echilibrată și sănătoasă, cu menținerea greutății corporale normale și care să cuprindă proteine, lipide, glucide, minerale, oligoelemente, fibre, în anumite cantități.
Dieta în litiaza renală urică
Bolnavii care au această afecțiune sunt în general supraponderali și în cazul lor trebuie urmat un regim alimentar alcătuit din lactate, fructe și vegetale, iar proteinele din carne consumate în cantitate limitată, ceea ce duce la scăderea în greutate.
Dieta în litiaza renală oxalică
Trebuie evitate alimentele bogate în acid oxalic: carne, pește, lapte, ouă, grăsimi, cereale și unele legume (castraveți, ridichi, conopidă, mazăre), dar și anumite fructe (mere, pere, cireșe). Dieta în litiaza renală calcică – Constă în limitarea consumului de alimente care conțin calciu ca de exempu: brânză, ficat, lactate, ouă, ficat, inimă, rinichi, struguri, prune, caise. Este permisă carnea de vită, dar și alte alimente: cartofi, legume verzi, pește, paste făinoase.
Dieta în litiaza renală fosfatică
Este agravată de surmenaj, stări febrile, alimentație bogată în carne. În acest caz urina devine alcalină. Este recomandat un regim dietetic bogat în pâine, făinoase, reducerea alimentelor bogate în calciu: lapte, brânză, ouă și fructe oleaginoase. Pentru tratamentul litiazei urinare se pot folosi și ceaiurile medicinale diuretice (ex. cozi de cireșe, mătase de porumb) sub formă de infuzie sau decoct, iar efectele terapeutice se obțin în timp, după un tratament mai îndelungat.
Litiaza urinară poate fi tratată și prin băi minerale, carbogazoase, sulfuroase, calde, care activează circulația sângelui, împachetări cu parafină, nămol, pe regiunile renale. O altă metodă este cea prin gimnastică medicală, sport, masaj, turism, care stimulează și antrenează procesele de excreție și crește eliminarea toxinelor prin urină, eliminarea apei din organism, iar diureza duce la scăderea în greutate. Pentru tratamentul litiazei urinare este eficientă și asigurarea unui macro și microclimat adecvat pentru pacienții cu această afecțiune.
Ei sunt sensibili la frig, umezeală, curent, variații de temperatură. Tratamentul medicamentos este de ajutor în calmarea durerii, reducerea spamelor și a altor simptome. În crizele reno-ureterale prelungite se administrează scobutil compus sub formă de fiole, fenobarbital, injecții subcutanate cu mialgin și atropină. Tratamentul chirurgical constă în eliminarea prin ureter a oricărui calcul renal ale cărui dimensiuni depășesc posibilitatea de eliminare spontană și care trebuie să fie îndepărtat.
