Curmalul este un palmier care creste in Asia de Sud si Africa de Nord. Pana in prezent nu s-a stabilit cu exactitate originea sa insa se banuieste ca ar fi Peninsula Arabica si Pakistanul. Face parte din familia Aracaceae sau Aracacee si este cunoscut in toata lumea datorita fructelor sale – numite curmale. Dupa cum se stie curmala este un fruct foarte dulce care in functie de soiul curmalului poate sa apara in 200 de varietati. Alaturi de smochina, fructul jajuba si stafida, curmala este considerata ,,un fruct protector”.
Pentru fructele sale deosebite curmalul se cultiva de acum 3000 de ani in tarile africane sau chiar de mai mult timp. Exista dovezi ca acest palmier s-ar fi cultivat in Egipt cu 7000 de ani in urma. In Antichitate curmalul avea un rol simbolic atat in religie, cat si in viata sociala. El era un simbol al fertilitatii la egipteni, la cartaginezi era reprezentat pe monede, iar la greci se folosea in ornamente la festivitati. ‘
Curmalul este un palmier foarte inalt care poate ajunge pana la 25-30 m, are tulpina destul de groasa cu diametrul de 30-40 cm, in zona bazala cu frunze uscate. In partea superioara frunzele sunt penate, au o forma foarte interesanta, sunt lungi de 4-5 m, rigide, iar coloritul lor este cenusiu-verzui.
Inflorescentele sunt ramificate, florile de sex feminin sunt galbene (ele dezvolta fructele si au tendinta de a se rasuci in jos) iar cele masculine sunt crem, ele apar separat. Curmalele – fructele palmierului – au forma alungita, diametrul de 2-3 cm si lungimea de 5-7 cm. In functie de soi au un colorit care poate varia de la portocaliu, galben la violet, gri si alte nuante mai inchise. Curmalul se reproduce prin seminte (care germineaza in 4 saptamani) sau prin diviziune.
De la acest palmier se folosesc toate partile plantei, dar in special fructele proaspete sau conservate. Cele mai importante elemente constituente ale curmalei sunt: vitaminele (A, B1, B2, C, D), apa, materiile azotate, mineralele, materiile grase, magneziul, calciul, fosforul, fierul, etc. Aceste fructe au un continut mare de zahar ceea ce le da avantajul de a se conserva bine in timp si le transforma intr-o sursa de energie foarte buna.
Datorita proprietatilor lor extraordinare nutritive, remineralizante, vitaminizante, energizante, de prevenire a cancerului, tonice ale sistemului muscular si nervos, de prevenire a procesului de imbatranire prematura, curmalele sunt folosite in vindecarea unor boli si afectiuni. Astfel sunt recomandate in tratamentul asteniei, starii de oboseala dupa antrenament sportiv, tuberculozei, anemiei, etc. Pot fi utilizate in cazuri de covalescenta, la copii in perioada de crestere, la femeile insarcinate, pentru prevenirea cancerului si la persoanele care doresc fortificarea organismului prin aportul de minerale si vitamine.
Pulberea din samburi de curmale se aseamana cu o faina alba si are proprietati foarte bune terapeutice, ea era folosita inca din cele mai vechi timpuri de popoarele nomade. Din samburii de curmale se scotea miezul, care dupa ce era tinut un timp in apa clocotita era administrat ca hrana animalelor domestice – caprelor, cailor, magarilor si camilelor. De asemenea sucul de curmale era folosit in gastronomie, era un inlocuitor al zaharului din preparatele culinare. El este un bun remediu in tratamentul tusei si racelilor.
Curmalul se cultiva pe scara larga ca planta ornamentala, pentru productia de fructe sau incalzirea climei. Apare mai ales in regiunile tropicale, subtropicale si temperate unde temperaturile sunt doar pana la minus 10ºC (acesta fiind limita la care poate rezista). Cel mai frumos se dezvolta in locurile insorite cu sol bine drenat, iar pentru maturarea completa a fructelor are nevoie de temperaturi mai mari, de pana la 40ºC. In lunile de iarna curmalul trebuie tinut in interior unde temperatura sa fie de 0-12ºC. Deoarece este o planta ce suporta uscaciunea, el trebuie udat rar, udarea sa in exces ii poate dauna.
