Exista plante comestibile ce se dezvolta primavara devreme si care formeaza un covor cu flori in culori minunate in gradini, parcuri si poienile padurilor in lunile martie-aprilie. Astfel de plante sunt pline de culoare, au frunzele proaspete si suculente mai ales in luna martie cand abia apar si inca nu sunt inflorite. Din categoria acestora face parte si grausorul, care este o planta perena, cu florile galbene, numita in popor untisor, salata de camp, untul vacii, calce mica sau salatica.
Aceasta specie vegetala spontana este una din cele mai cunoscute plante comestibile, ea fiind folosita in gastronomie inca din cele mai vechi timpuri. Grausorul are radacina subterana in forma de tubercul, iar partea aeriana destul de inalta, terminata cu frunzulite petiolate, lipsite de perisori, lucioase, carnoase si cu marginile rotunjite.
Ca planta botanica are denumirea stiintifica de Ranunculus ficaria. Frunzele acestor plante se inghesuie unele in altele si astfel formeaza un covor dens in perioada de inceput a primaverii. Creste aproape oriunde, dar mai ales in zonele impadurite riverane. In momentul in care apar florile galbene, in luna aprilie, covorul verde este si mai impresionant.
Unii considera aceasta planta ca fiind invaziva pentru gradinile lor, de aceea pentru a scapa de ea trebuie sa o smulga din pamant cu tot cu radacina. In caz contrar planta apare in fiecare an si se raspandeste si in zona din jurul ei.
Grausorul este folosit in medicina traditionala populara ca remediu in tratamentul unor boli de piele dar si ca planta alimentara in salate.
De la grausor se folosesc mai ales frunzele tinere dar si tulpina. Acestea se culeg inainte de aparitia florilor, cand sunt foarte fragede. Daca se recolteaza dupa inflorire, frunzele isi pierd o parte semnificativa din proprietatile terapeutice si au anemonina (o substanta toxica cu efect iritant puternic).
Principalele proprietati ale grausorului
Frunzele si tulpina de grausor sunt bogate in substante flavonoide, ficarina, vitamina C, acid ficaric, alcoloid protoanemonina, anemonina, substante saponine si glicozide, minerale, aminoacizi. Radacina contine o substanta numita dizaharida, care se gaseste si in frunzele plantei.
Datorita acestor elemente active din compozitia plantei, aceasta are proprietati antibacteriene, revulsive, fungicide, astringente, antiulcerative, de vindecare a ranilor si in special antihemoroidale.
Grausorul ajuta in tratamentul hemoroizilor, afectiunilor pielii, ulcerelor si fisurilor anale. Se foloseste sub forma de unguent, tinctura si infuzie pentru uz extern si intern.
Infuzia se prepara astfel: se adauga o lingura de frunze de grausor taiate in bucatele mici la 200 ml apa clocotita, se lasa la infuzat 5-10 minute, se strecoara si se bea de 2-3 ori pe zi. Pentru uz extern se fac spalaturi cu infuzie pentru calmarea durerilor.
Unguentul se foloseste doar pentru uz extern, iar tinctura se administreaza de 2 ori pe zi, cate 2-3 ml, nu mai mult pentru ca este foarte concentrata.
Salata de grausor este sanatoasa pentru organism.
Frunzele se culeg intotdeauna inainte de aparitia florilor, altfel sunt toxice. Salata se realizeaza foarte usor: se alege o mana de frunze de grausor (pot fi cu tot cu petiol), se spala sub jet de apa, se scurg de excesul de apa si se asezoneaza cu putina sare, ulei vegetal si zeama de lamaie (sau otet de mere). Se poate combina si cu frunze de urzica, frunze de leurda, rucola, frunze de spanac, frunze de papadie, salata verde.
