Sifilisul se transmite pe cale sexuală și este cauzat de un agent patogen numit Treponema pallidum. Această bacterie este de forma unui bacil spiralat, are 8-10 spire egale și din păcate nu se poate vedea la examenul microscopic obișnuit, deci nu poate fi depistată prin metode imunologice și morfologice, este necesară observarea prin microscopie electronică. În plus această bacterie este protejată împotriva fagocitozei de un strat extern care conține mucopolizaharide.
Transmiterea infecției cu sifilis se face în timpul contactului sexual de la persoana contaminată la cea sănătoasă (dar care are leziuni la nivelul pielii sau mucoaselor, țesutul acestora nefiind intact). De asemenea, boala apare datorită transfuziilor de sânge cotaminate cu bacteria Treponema pallidum, atingerii unor secreții infectate, sau transplacentar de la mamă la făt. Manifestările sifilisului delimitează stadiile acestuia care sunt de sifilis primar, secundar, latent și terțiar.
În cazul sifilisului primar, la 21 de zile de la infecție se produce sifilomul, care este de forma unei macule cu pete ce se inflamează și suferă leziuni centrale. Acestea se pot vindeca treptat și reapar destul de rar. Macula poate fi dureroasă doar dacă este suprainfectată cu alți germeni sau agenți patogeni.
Cele mai afectate zone sunt cele genitale, teaca penisului, prepuțul, glandul, uretra, vaginul, labiile, cervixul, perineul, uretra. Datorită altor contacte sexuale pot fi infectate și alte zone, care sunt extragenitale, ca de exemplu regiunea mamelonară, buzele, amigdalele, limba, abdomenul, toracele, partea anorectală.
În stadiul de sifilis secundar apar sifilidele care sunt leziuni ale pielii și mucoaselor ce nu au puroi și nu provoacă mâncărime. Aceste erupții se pot vindeca în 2-10 săptămâni cu sau fără tratament. În general, la sifilisul secundar leziunile nu lasă cicatrici.
Alte simptome care apar în astfel de cazuri sunt cefaleea, rinoreea, mialgiile, inapetența, artragiile, afectarea unor ganglioni (cum sunt cei inghinali, axilari, femurali, etc). Sifilisul secundar poate afecta sistemul muscular și osos și astfel să apară afecțiuni și dureri osoase, poate duce la tulburări ale ficatului, afecțiuni renale, oculare, gastrice, surditate senzorială, probleme neurologice.
Sifilisul latent poate fi fără simptome și astfel se poate depista doar prin analize serologice. Pentru punerea diagnosticului de sifilis latent se fac examene radiologice și ultrasonografice. Această boală se depistează clinic destul de greu. În funcție de vechimea infecției, boala poate fi recentă sau tardivă.
Sifilisul terțiar apare la un an sau mai mulți ani de la producerea sifilisului secundar. Dacă se manifestă mai târziu, atunci leziunile sunt mai grave dar mai puține. Multe din leziuni se extind și pe țesuturile din jur ceea ce creează un aspect de infecție locală.
În general, boala în acest stadiu nu provoacă leziuni dureroase dar pot fi însoțite de ulcerații. Astfel de leziuni apar pe piele (de forma unor papule, plăgi, noduli pe față, torace, brațe), dar și pe mucoase (pe limbă, palatul gurii, fosele nazale, oasele nasului). Dacă este afectat laringele apar inflamații, ulcerații, noduli pe suprafața acestuia.
Sifilisul se poate transmite de la mamă la făt și atunci este de tip congenital. În astfel de situații pot să apară complicații grave: infecții, naștere prematură, moarte neonatală, moarte intrauterină a fătului. Copiii care sunt născuți de mame cu sifilis sunt și ei infecțați și pot sau nu prezenta simptome. Pentru combaterea infecției și prevenirea bolii se aplică tratamentul cu penicilină.
