Hipertensiunea arterială apare din cauza stărilor de agitație, a stresului, efortului, crizelor de anxietate și bolilor pe care le suferă oamenii. Este o tensiune sistolică egală sau mai mare de 160 mmHg și/sau o tensiune diastolică egală sau mai mare de 95 mmHG. Criteriul se aplică la toate persoanele indiferent de vârstă. În mod normal, tensiunea sistolică trebuie să fie egală sau mai mica de 140 mmHG, iar cea diastolică egală sau mai mica de 90 mmHG.
Hipertensiunea arterială poate fi ușoară dacă are minima de 95-104 mmHG, moderată dacă are minima de 105-114 mmHG, severă dacă are minima mai mare de 115 mmHG, accelerată dacă are minima mai mare de 130 mmHG și labilă când valorile sunt superioare.
Hipertensiunea arterială mărește cu 30% – 50% șansele unui atac cerebral
În stadiul I al hipertensiunii arteriale nu sunt afectate organele interne. În stadiul II apare hipertrofia ventriculară stângă, creșteri mici ale creatininei. În stadiul III sunt afectate organele vitale și anume: inima, creierul, ochii, rinichii.
Se poate produce: cardiopatie ischemică, insuficiență ventriculară stângă, infarct de miocard, angină pectorală, hemoragie cerebrală, accese de ischemie cerebrală, encefalopatie hipertensivă, hemoragii exudate, hemoragii retiniene, anginopatie, retinopatie hipertensivă, tromboză arterială intracraniană, arteriopatie ocluzivă, anevrism disecant, insuficiență renală.
Hipertensiunea arterială secundară poate fi de origine medicamentoasă, produsă de administrarea contraceptivelor, corticosteroizilor, efedrinei, amfetaminei, etc. Hipertensiunea arterială primară nu are o cauză organică.
Diagnosticul hipertensiunii arteriale se face clinic de către medic. În cazul în care tensiunea arterială minimă este mai mare de 115 mmHg se aplică imediat un tratament. Hipertensiunea arterială este evaluată de către medic ca fiind: ușoară, moderată, stabilă, severă și accelerată. În general, hipertensiunea arterială accelerată apare la tineri și poate duce la necroza fibrinoidă a arterelor dar și la complicații cerebrale, cardiace, ale rinichilor și ochilor.
O astfel de hipertensiune gravă se poate produce din cauza unor tumori, a sindromului Cushing, a contraceptivelor orale, dar și datorită unor boli renale anterioare cum sunt de exemplu: glomerulonefrita cronică, stenoza arterei renale, pielonefrita cronică, rinichiul polichistic. Alte evaluări paraclinice care se aplică în spital în stabilirea cauzelor care au determinat hipertensiunea arterială sunt: ecografia, radiografia toracică, tomografia computerizată, analizele de sânge, creatinina, sumarul de urină, determinarea nivelului de colesterol, potasiu seric, analiza VSH, calciu seric, hematocritul, trigliceridele, acidul uric.
Principalele complicații ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficiența cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, arterioscleroza, cardiopatia ischemică, artimiile, artiopatia obstructivă periferică, anevrismul disecant de aortă, atacul ischemic, anginopatia, retinopatia hipertensivă, atacul cerebral, moartea subită.
