Programarea neuro – lingvistica (NLP/PNL)

1
40

De cate ori, in diverse situatii, nu ne-am dorit sa gestionam mai bine emotiile, sa fim mai siguri pe noi, sa ne exprimam mai limpede si mai convingator, sa evitam conflictele, sa abandonam anumite obiceiuri? Si, probabil, de fiecare data, raspunsul a fost cam acelasi: nu s-a putut altfel.

In ultimii 20-30 de ani, cucereste tot mai mult teren o metoda, programarea neuro – lingvistica (NLP/PNL), prin care fiecare isi poate identifica stereotipiile de comportament si convingerile care ii limiteaza actiunile si dezvoltarea personala, “(re)programandu-se”, de asa maniera, incat sa isi elibereze potentialul creativ, sa isi armonizeze gandurile si faptele, pornind de la premisa (pe care psihanalistii si psihologii au confirmat-o de mult timp) ca subconstientul nostru nu face diferenta intre realitate si imaginar. Asadar, NLP (Neuro-Linguistic Programming)/PNL se bazeaza pe urmatoarele constatari: reactiile noastre sunt rezultatul programarilor mentale (P), care sunt stocate in sistemul neurovegetativ (N), iar limbajul reflecta modul nostru de a gandi (L). Cei care au deschis drumul acestei metode, doi americani, matematicianul Richard Bandler si lingvistul John Grinder, au pornit de la observatia ca cei care “reusesc in viata” au un profil comportamental asemanator, in care dominante sunt atitudinile pozitive, formularea clara a relatiei dintre scop si mijloace, mobilizarea constanta a resurselor interioare si, mai ales, capacitatea de simulare (imaginare) a unei situatii care, in scurt timp, va deveni reala.

Programarea neuro – lingvistica are in vedere faptul ca experienta fiecaruia dintre noi este filtrata prin intermediul celor cinci simturi si stocata, ca informatie, de sistemul nervos central, iar componenta lingvistica se asociaza cu reactia de raspuns (verbal/nonverbal) la diversi stimuli. Percepand lumea exterioara in acest fel, este evident ca fiecare dintre noi interpreteaza realitatea in mod diferit. Reprezentarile mentale, la randul lor, vor influenta valorile si convingerile noastre, adica programele mentale care ne dirijeaza viata, pentru ca, la diferiti stimuli, raspundem cu propriul limbaj (verbal/non-verbal). Cand, de exemplu, nu avem curajul sa ne implicam intr-o activitate, pentru ca ne temem de esec, deoarece comparam situatia respectiva cu altele similare, solutia este, desigur, “reprogamarea”, adica deplasarea atentiei de la drumul de parcurs, despre care ne-am imaginat ca e plin de obstacole, la vizualizarea rezultatelor pozitive asteptate. Prin exersarea sustinuta a programarii neuro – lingvistice, va deveni din ce in ce mai evident ca vom putea ajunge la ceea ce ne dorim prin concentrarea asupra obiectivului de atins si abandonarea consumului inutil de energie, osciland intre ganduri, indoieli si temeri de toate felurile.

Un grup de cercetatori rusi, biologi, biofizicieni, geneticieni, lingvisti, au ajuns, recent, la concluzia (revolutionara) ca ADN-ul uman poate fi reprogramat prin anumite frecvente, dar si prin cuvinte, pentru ca partea de 90% din codul nostru genetic, despre care, traditional, se spune ca este neutilizata, este structurata dupa principii similare celor care guverneaza gramatica limbilor. Astfel, spun ei, este deja acceptat ca ADN-ul poate fi influentat de raze laser modulate vibrational, dar un efect asemanator se poate obtine si prin cuvinte, propozitii si ganduri. Este o constatare pe care, cu mii de ani in urma, au formulat-o, pe alte cai si in alta maniera, samanii, ascetii, clarvazatorii, autorii unor vindecari miraculoase, spontane etc. Poate ca omul modern ar trebui sa accepte ca granitele intre diversele forme de cunoastere au devenit mult mai mobile si ca metode alternative de tratament si de dezvoltare personala, precum hipnoza, autohipnoza, gandirea pozitiva, antrenamentul autogen, programarea neuro – lingvistica etc. devin tot mai viabile. De asemenea, nu contesta nimeni ca intre lumea fizica si cea mentala exista interdependenta, dar rationamentele stereotipe ale lumii contemporane, cele mai multe, nu pot trece granita unui anumit tip de gandire care ne-a instrainat chiar si de “comunicarea” cu propriul ADN.

Citește și:  Pentru a face un pas e nevoie de 200 de mușchi

Am putea recupera ceva din fiinta noastra autentica prin cateva tehnici care sustin programarea neuro – lingvistica. Procedeul “ancorei” consta in asocierea unei stari (emotie, bucurie, speranta, incredere etc.), in mod repetat, cu un stimul extern, astfel incat, ori de cate ori stimulul se manifesta, starea de spirit respectiva se va manifesta si ea, instantaneu. “Ancorele” pot fi vizuale, auditive, kinestezice, olfactive, gustative si se bazeaza pe experienta reflexului conditionat, demonstrat, deja, de Pavlov. Un exemplu relevant, in acest sens, poate fi secventa pe care o descrie Marcel Proust, in romanul sau “In cautarea timpului pierdut”, cand toate amintirile copilariei se actualizeaza, la simplul gest al degustarii unei prajituri. “Disocierea” este un alt procedeu recomandat de cunoscatorii programarii neuro – lingvistice si presupune proiectarea, pe un ecran mental, a situatiei dorite, pe care subiectul o observa din afara si o compara cu cea reala, anihiland-o pe aceasta din urma, adica pe cea nedorita. “Sincronizarea” este o tehnica ce se poate manifesta pe doua niveluri, verbal si nonverbal, si consta in simularea acordului cu o alta persoana, avand, ca efect, ameliorarea si chiar armonizarea relatiilor interpersonale. La nivel nonverbal, dansul este expresia cea mai clara a acceptarii celuilalt, prin ritmuri si gesturi care corespund, pana la identificare. In mod similar, “sincronizarea” verbala, ca exercitiu de acceptare a celuilalt, inseamna imitarea debitului verbal si a tonalitatii interlocutorului (imaginar) si poate deveni o maniera foarte naturala de a evita conflicte, de vreme ce copiii fac acest lucru tot timpul, imitandu-si parintii. Modelul “macazului” se refera la exersarea capacitatii de a “rupe” un sir de ganduri nedorite si “a schimba macazul” spre situatia dorita. Adeptii programarii neuro – lingvistice apreciaza ca una dintre cele mai eficiente tehnici este aceea a “liniei timpului”, care se bazeaza pe vizualizarea unei succesiuni de evenimente (o “bucata” de viata) ca un drum care poate fi modificat, infrumusetat, asociat cu diferite perceptii olfactive (parfum), vizuale (culori), auditive (muzica) etc.

Exista o bogata literatura de specialitate din care fiecare isi poate extrage tehnici de programare neuro – lingvistica adecvate personalitatii sale. Pentru efecte vizibile, insa, este nevoie de determinare, de curiozitate si de constientizarea faptului ca toti cei care si-au transformat visurile in realitate au crezut, cu convingere in forta creatoare a imaginatiei lor.

Loading...

1 COMENTARIU

  1. Interesant! M-am hotarat sa incerc doua saptamani, sa vad daca merge. Cred ca este mai usor cu tehnica “disocierii” si a “macazului”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.