Valeriana-rosie este o planta medicinala ale carei proprietati se aseamana cu cele de la Valeriana officinalis. Este cunoscuta si cu numele de pintenul-rosu, iar ca specie face parte din familia Valerianaeae si are denumirea stiintifica de Centranthus ruber. Apare in multe parti ale lumii, in Europa, Africa de Nord, Insulele Canare, Azore, Madeira si Asia.
Aceasta planta perena erbacee creste mai ales la poalele muntilor, la marginea drumurilor si in zonele cu sol calcaros. Are tulpina inalta de 50 cm uneori si mai mult, frunzele sunt oval-lanceolate, carnoase, gri-vernil, cele bazale petiolate, cele superioare sunt opuse, sesile, in forma de inima.
Florile sunt mici cu petale in nuante de culori roze, rosii, violacee sau carmin, grupate in frumoase inflorescente ramificate, foarte rezistente si parfumate. Perioada de inflorire este in lunile mai-octombrie. Fructele sale sunt mici, de forma unor achene, contin seminte care de multe ori sunt imprastiate de vant in alte locuri, unde germineaza si duc la aparitia unor noi plante.
Pentru a se dezvolta normal valeriana-rosie trebuie sa fie cultivata in pamant adecvat, bine drenat, in locuri uscate partial umbrite sau in plin soare, pe pante si in gradini. La temperaturi scazute chiar mai mici de zero grade planta rezista destul de bine, isi pierde partea de deasupra solului in prima luna geroasa de iarna, apoi primavara din radacina subterana incepe sa creasca o noua tulpina si frunze de-a lungul acesteia.
Prefera zilele ploioase insa nu suporta apa stagnata la radacina ei, o perioada lunga de timp poate face fata si la seceta. Are nevoie de sol irigat si bine drenat si eventual imbunatatit cu ingrasamant special. Inmultirea se realizeaza cel mai usor prin seminte, in lunile de primavara. Pentru combaterea afidelor si ciupercilor de care este frecvent atacata si destul de sensibila si instabila la acestea, trebuie protejata cu un insecticid sau fungicid cu spectru larg si chiar inainte de a fi afectata, in scop preventiv.
Ca planta medicinala valeriana-rosie este apreciata pentru proprietatile sale antispasmodice, sedative, de calmare a nervilor. In Antichitate planta se folosea la imbalsamare. De la ea se recolteaza radacina in lunile de primavara sau toamna tarziu, se curata de pamant, se spala sub jet de apa, se taie in bucati mici si se pune la uscat pe coli de hartie intr-un loc bine aerisit, curat, la umbra.
Radacina este folosita in preparate traditionale pentru tratamentul insomniei, starilor de nervi, de iritabilitate, anxietate si neliniste, contine in special ulei esential, alcaloizi si alte substante active. Frunzele sunt comestibile, folosite in alimentatie, mai ales proaspete in salate in combinatie cu alte legume si verdeturi, dar si fierte, gustul lor fiind foarte placut.
Valeriana-rosie se administreaza la recomandarea unui medic, in dozele prescrise de acesta. Foarte mult este cultivata in parcuri si gradini drept planta ornamentala, datorita inflorescentelor ei foarte frumoase si parfumate.
