Dafinul si proprietatile sale terapeutice

Dafinul (Laurus nobilis) este un arbore aromatic mereu verde, cunoscut inca din Antichitate, originar din zona mediteraneana, din Asia Mica, care apartine familiei Lauraceae si este cunoscut sub numele de laur sau luban. Arborele poate ajunge la inaltimea de 10 m, are frunzele persistent aromate, de un verde stralucitor si flori galbui, dispuse in buchete.

Din punct de vedere terapeutic, de la dafin se folosesc frunzele fara petiol dar si fructele care contin oxizi (cineol), pectine, un principiu amar (lactona), tanin, mucilag, o esenta aromatica, rezine, uleiuri eterice. Frunzele se recolteaza si se usuca incet la umbra si in locuri bine aerisite, pentru a se pastra aroma si gustul amar. Acestea au efect antiseptic, calmant, expectorant, sedativ, aperitiv, sudorific, diuretic, antispasmodic, antifebril, antireumatic.

Preparate din frunze de dafin si utilizari terapeutice

Infuzia de frunze de dafin – Se pun 15-30 g foi la 1 l de apa fierbinte, se infuzeaza timp de 15 minute, se strecoara si se bea o cana pe zi. Aceasta infuzie ajuta digestia, calmeaza durerile menstruale, spasmele, este indicata persoanelor care sufera de insomnie, oboseala si palpitatii. De asemenea, aceasta planta trezeste simturile si mintea, creeaza o stare de dinamism, vioiciune, putere, purifica fiinta, decongestioneaza, revigoreaza, tonifica, confera mintii detasare si claritate.

Infuzia din frunze de dafin si coaja uscata de portocala – Se folosesc 4 g de frunze de dafin si 8 g de coaja de portocala la o cana de apa fierbinte, se infuzeaza 15 minute si se bea calda. Are rol expectorant, de aceea se recomanda pentru tratarea gripei, laringitei, tusei, guturaiului si bronsitei. Frunzele se folosesc in diferite mancaruri deoarece au proprietati digestive si antiseptice. Dafinul stimuleaza stomacul lenes si combate fermentatiile intestinale.

Decoctul din frunze de dafin – Se realizeaza din 8 g de frunze la 1 l de apa. Acesta se foloseste pentru uz intern, ajuta in tratarea durerilor menstruale, este un bun antiseptic si digestiv. Alt preparat se obtine din 150 g frunze la 1 l de apa si se foloseste pentru uz extern, pentru masaje locale contra durerilor reumatismale.

Decoctul din boabe de dafin si lemn de merisor – Se pun cate 30 g din fiecare planta la 1 +1/2 l apa fierbinte, se fierbe pana ce apa a scazut la 1 l, se strecoara si se bea, cate 3 cani pe zi. Este recomandata pentru tratarea reumatismului. Frectia cu ulei pe gat si piept ajuta in tratarea laringitei, bronsitei, guturaiului.

Maceratul de frunze de dafin – Se pun 20 g frunze de dafin si boabe de ienupar la 1 l vin si se lasa trei sau patru zile, apoi se consuma doua pahare pe zi in scop diuretic.

Uleiul de dafin – Se prepara din fructe de dafin, care se piseaza si se fierb in apa 15 minute, apoi se pun 100 g la 1 l de ulei. Se strecoara, se lasa la racit si se pastreaza in sticlute inchise ermetic si de culoare inchisa. Uleiul de dafin are rol antireumatismal.

Unguentul de dafin – Se obtine din urmatorul amestec: o parte ulei de dafin si o parte untura. Acest unguent este un bun remediu impotriva reumatismului, se fac masaje locale pe regiunile dureroase.

Dafinul are proprietati aromatice, tonice si de stimularea poftei de mancare. Frunzele sale se folosesc la aromarea mancarurilor cu carne, a sosurilor, supelor, marinatelor si a otetului.

Frunze de dafin arse – Acestea vor emana un miros ce indeparteaza insectele si tantarii. De asemenea frunzele de dafin se infasoara pe un suport de lemn si se aseaza pe campuri agricole ca niste ,,spierietoari de ciori” cu rol de a indeparta insectele daunatoare culturilor.

Dafinul american (Sassafras albidum) este inalt de pana la 30 m, originar din America de Nord si face parte din aceeasi familie Lauraceae. Poate fi usor recunoscut dupa frumoasele lui flori galbene care apar inaintea frunzelor verzi si aromate.

Frunzele sale sunt folosite ca mirodenie in bucataria americana mai ales din sudul SUA. De asemenea, de la acest arbore se foloseste radacina pentru aromatizarea tutunului si a pastei de dinti. Cu ani in urma dafinul american se folosea in medicina populara ca remediu antifebril, digestiv si pentru tratarea artritei si reumatismului. Astazi este considerat un arbore toxic si nu se mai foloseste datorita unor efecte secundare nedorite.

Dafinul californian (Umbellularia californica) este un arbust mereu verde care ajunge la inaltimea de 20 m, cunoscut si sub numele de dafin de munte, face parte tot din familia Lauraceae si este originar din America de Nord. Are frunzele verzi si foarte aromate, iar fructele ca niste pere.

Frunzele de dafin californian au proprietati medicinale, dar sunt folosite in cantitati mici si la condimentarea si aromatizarea mancarurilor. Infuzia de frunze are efect fortifiant asupra stomacului dar si a nervilor, de asemenea se utilizeaza impotriva reumatismului si a durerilor de cap. Acesta specie de dafin este foarte sensibila la temperaturi scazute, nu rezista la ger, de aceea la noi se cultiva foarte rar.

Legende si superstitii despre dafin

In vremuri stravechi dafinul era asociat cu simbolul nemuririi, se credea ca protejeaza impotriva fulgerelor, iar stapanul acestui arbore era considerat zeul Apolo. In Evul Mediu se spunea ca ocroteste oamenii de spiritelor rele, era considerat copacul soarelui si al pacii. In Roma Antica, coroanele imparatilor si eroilor erau ornate cu frunze de laur.

O prezicatoare pe nume Pitia din Grecia Antica obisnuia sa mestece frunze de dafin inainte de a-si spune profetiile, sa arda crengute cu frunze de dafin in prezenta celor care ascultau si sa le ofere cununi de dafin la plecare. De asemenea, poetii din Grecia si Roma Antica erau ,,laureati” si decorati cu acea coroana frumoasa din frunze de laur.